Cum erau priviti spartanii de catre ceilalti
Plutarh, Maximele spartanilor si spartanelor necunoscuti
Il pedepseau pe un om care striga: „Am pacatuit fara sa vreau”. „Bine! – ii raspunse un lacedemonian(spartan) – tot fara voia ta esti si pedepsit”.
Niste drumeti intalnesc pe drum cativa lacedemonieni si le spun: „Norocul vostru, fiindca adineaori au trecut pe aici talhari !” – „Nu suntem noi fericiti – raspund spartanii – pe zeul Enyalios ! Fericiti sunt ei, ca nu s-au intalnit cu noi”.
O lacedemoniana era scoasa la vanzare. Intrebata la ce se pricepe, a raspuns: „stiu sa fiu credincioasa”.
Alta, intr-o imprejurare la fel – intreband-o crainicul ce stie – spuse: „Sa fiu libera!” Deoarece cumparatorul i-a poruncit sa faca lucruri care nu se potriveau cu o femeie libera, ea ii raspunse: „Ai sa te caiesti, fiindca vrei sa ramai fara un asemenea bun”, si s-a omorat.
Cineva, privind un tablou care-i infatisa pe spartani macelariti de atenieni, a spus: „Ce viteji mai sunt atenienii !” Dar un lacon ii lua vorba: „In pictura”.
Plutarh, Viata lui Licurg (personaj semi-legendar din secolul VIII i.Hr. care ar fi pus bazele organizarii spartane)
Vezi si Educatia militara a lui Leonidas
„Criptia” de la spartani – institutie pe care Aristotel o atribuie lui Licurg – … se infatisa in felul urmator. Magistratii, la anumite rastimpuri, trimiteau pe ogoare pe tinerii (spartani) care se dovedisera a fi cei mai iscusiti, dandu-le doar pumnale si hrana de trebuinta. In timpul zilei, acesti tineri, imprastiindu-se, ramaneau ascunsi in locuri greu de descoperit, unde se odihneau. Dar, o data ce se lasa noaptea, o porneau la drum si pe oricare hilot(sclav) pe care-l prindeau il omorau … Aristotel ne asigura ca eforii, cand isi incepeau magistratura, declarau hilotilor razboi, pentru ca sa nu fie o nelegiuire uciderea lor.
Lacedemonienii numesc mesele comune „Feiditii”.
… Se adunau, pentru acestea, vreo cincisprezece oameni. Fiecare aducea pe luna un medimn (10 kg) de faina de orz, opt congii(10 litri) de vin, cinci mine de branza (3 kg.), cinci jumatati de mine de smochine si – pe deasupra – o mica suma de bani pentru restul proviziilor.
… Dintre mancarurile placute spartanilor, cea mai cautata de ei era ciorba neagra … Se spune ca unul din regii Pontului cumparase un bucatar lacedemonian ca sa-i gateasca aceasta ciorba, apoi, dupa ce a gustat din ea, a fost grozav de nemultumit. „Rege, i-a spus bucatarul, trebuie s-o mananci dupa ce te-ai imbaiat in Eurotas”.
Din insasi cele intamplate se poate vedea limpede ca statul spartanilor a fost rau intocmit… Fara sa primeasca vreo lovitura, cetatea lor s-a prabusit, fiindca-i lipseau oamenii …
Constitutia nu este bine intocmita nici in ce priveste eforii… Adeseori ajung la eforat oameni foarte saraci, care – din pricina ca sunt nevoiasi – se lasa cumparati … Cum autoritatea magistratilor acestora este mult prea mare, ei au impins pe regi sa foloseasca mijloace demagogice. Iar Constitutia a fost – si in felul amintit acum – vatamata, caci din aristocratica ea a devenit democratica…
… Modul de viata al eforilor nu se potriveste cu planurile statului lacedemonian, intrucat eforii au purtari foarte putin infranate. Dimpotriva, ceilalti cetateni sunt obligati la o viata care intrece masura austeritatii. Astfel stand lucrurile, cetatenii Spartei nu pot duce felul de viata impus lor si – pe furis – calca legea si se dedau placerilor trupesti.
… Am putea sa mai aducem inca o invinuire temeiului randuielii pe care a facut-o legiuitorul … intreaga Constitutie nu ia in seama decat o singura fata a virtutii : destoinicia ostaseasca. Fireste ca spartanii n-au primejduit existenta statului cata vreme au purtat razboaie. Puterea lor a fost insa sfaramata cand a venit vremea hegemoniei lor; si aceasta fiindca ei nu stiau sa-si foloseasca ragazul, nici sa faca altceva mai de trebuinta decat exercitiile militare.
Egalitatea averilor, simplicitatea felului de trai, viata in comun trebuiau sa-i faca pe cetateni intelepti … Iar deprinderea cu muncile cele mai grele si cu primejdiile sa le dea oamenilor putere si curaj …
Statornicind atari temeiuri pentru cetatea sa, Licurg a pregatit trainicia intregii Laconii, iar spartanilor insile le-a lasat o libertate care avea sa dainuiasca vreme indelungata … Ii ramanea … sa asigure si carmuirii aceeasi masura si intelepciune.
De fapt, insa, cu toate ca i-a facut pe spartani cat se poate de cumpatati – cat priveste viata fiecaruia precum si asezamintele cetatii, – i-a lasat, in ce priveste raporturile lor cu ceilalti greci, foarte dornici de cuceriri, de stapanire asupra altora si nespus de lacomi.
Sursa:istorie-pe-scurt.ro