Cum au apărut pisicile! Nimeni nu știe cu adevărat istoria felinelor

Pisicile sunt al doilea cel mai popular animal de companie la nivel mondial, depășite doar de câini. Deși numărul exact este dificil de stabilit, se estimează că în lume există aproximativ 500 de milioane de pisicuțe. Totuși, puțini dintre iubitorii de pisici cunosc istoria fascinantă a acestor animale, pe care le primesc cu drag în casele lor.

Se estimează că legătura dintre oameni și pisică datează de aproximativ 10.000 de ani, din perioada în care primele felini sălbatice au început să apară în sate. Documentele istorice indică faptul că procesul de domesticire al motanilor a început în jurul anului 7000 î.Hr., transmite PetMD.

De la origini sălbatice la prieteni fideli

O descoperire semnificativă din 2004 în Cipru a scos la iveală un mormânt în care se aflau rămășițele unui om alături de cele ale unei pisici, datând de aproximativ 9.000 de ani. Această pisică avea o structură similară cu cea a felinei sălbatice africane, iar analizele au arătat că multe pisici antice aveau blana dungată, petele fiind o raritate până în Evul Mediu.

Pe măsură ce fermierii migratori s-au răspândit, au dus cu ei și pisicile domestice, iar acestea au ajuns în multe colțuri ale lumii. Egiptenii, spre exemplu, foloseau pisicile pentru a ține șobolanii departe de navele lor. Astfel, aceste feline au ajuns în Asia de Sud-Vest, Europa și Africa. Interesant este că oase de pisici egiptene au fost descoperite chiar și în vechi așezări vikinge de pe coasta Mării Baltice.

Comercianții fenicieni au introdus pisica în India și China, în jurul anului 500 î.Hr., iar în Europa a devenit comună până în anul 100 d.Hr., ajungând chiar și în nordul Rusiei. În secolul al XVIII-lea, pisica a fost dusă în America de Nord.

Originea pisicilor

Domesticirea lor a început în jurul anului 7000 î.Hr., dar de când există pisicile, de fapt? Micile feline moderne, aparținând genului Felis, printre care și pisicile sălbatice, au apărut acum cinci milioane de ani, cu originea în Asia.

Astăzi, sunt recunoscute șase subspecii de pisici sălbatice: pisica sălbatică europeană, cea africană, din Africa de Sud, asiatică, chineză și domestică.

Pisica sălbatică europeană, de pildă, seamănă izbitor cu râsul iberic, iar distingerea celor două specii este extrem de dificilă. La maturitate, felina sălbatică europeană poate cântări până la 12 kilograme și preferă să trăiască în zone împădurite, departe de așezările umane.

Chiar dacă pisicile sunt domesticite, păstrează multe comportamente instinctive de vânătoare, printre care strategii de urmărire și ambuscadă pentru prinderea prăzii. Pisica are un comportament nocturn și e mai activă noaptea. În plus, tinde să evite apa, o trăsătură care ar putea fi explicată de originea ei în regiunile aride și deșertice din Orientul Mijlociu.