Cum arăta locuința unor țărani dobrogeni la începutul secolului XX. Gospodăria țărănească de la Enisala, mărturia unui mod de viață apus

Zona Dobrogei avut parte de o istorie complexă și frământată care a condus spre dezvoltarea unei culturi populare distincte. Locuințele și așezările țăranilor dobrogeni din această zonă au avut un parcurs sinuos, ținând cont că lemnul, paiele, stuful și papura sunt materiale fragile, vulnerabile la foc, iar pământul la apă. Prin urmare, numărul clădirilor vechi rămâne relativ mic. Cele mai vechi monumente de arhitectură vernaculară din Dobrogea de Nord datează de la începutul secolului XX.

Gospodăria țărănească din Enisala este specifică arhitecturii tradiționale din nordul Dobrogei din acea perioadă, și a aparținut unui agricultor pe nume Iosif P. Dumitru. După restaurare, în anul 1971, a devenit obiectiv muzeal sub denumirea „Gospodăria țărănească conservată în-situ” din satul Enisala, comuna Sarichioi, județul Tulcea.

Cum arăta gospodăria unor țărani dobrogeni la începutul secolului XX

Arhitectura locuinței din Enisala și a celorlalte clădiri din gospodărie este influențată de materialele folosite (lutul, piatra, lemnul, stuful) și de condițiile climatice extreme (gerurile și căldurile intense) din zona specifică Dobrogei. Această casă se încadrează în ceea ce etnografii numesc arhitectura de pământ. Aceasta este compartimentată în casa cu chiler (camera de locuit), precum și anexele caracteristice gospodăriilor din zonă: grajdul pentru animale, șoproanele, bucătăria și cuptorul de vară, porumbarul și fântâna.

Acest mic muzeu tradițional este găzduit într-o casă țărănească autentic dobrogeană, păstrată așa cum a fost construită în jurul anului 1900, de peste 100 de ani. Această casă din pământ, acoperită cu stuf, cu lemnăria vopsită în roșu și albastru, reflectă tradițiile locale dobrogene. Vizitatorii pot explora toate camerele, inclusiv camera bună, camera de locuit, tinda, bucătăria și chilerul, unde se țineau ustensilele. Deși dependințele nu sunt momentan deschise pentru vizitare, puteți vedea căruțele și pietrele de moară, care amintesc de morile de vânt din zonă.

Cea mai mare parte a obiectelor, ustensilelor și țesăturilor expuse în acest muzeu au fost donate de comunitatea locală. Aceasta reprezintă o contribuție semnificativă a locuitorilor din zonă la păstrarea și promovarea moștenirii culturale a Dobrogei.

Un pas în trecutul acestei culturi

Prin vizitarea acestui muzeu, puteți călători înapoi în timp și vă amintiți atmosfera caldă a caselor bunicilor de la țară din copilărie. Chiar dacă ornamentele diferă, ele împărtășesc aceeași arhitectură tradițională din pământ, cu acoperișul din paie și lemn. Veranda, unde bunicii obișnuiau să doarmă în nopțile toride, era un loc cu o semnificație aparte. În interior, puteți vedea “camera bună”, locul de primire a oaspeților, bucătăria mică și mesele rotunde, unde se savura lapte bătut cu mămăligă.

Gospodăria țărănească conservată „în situ” este o reprezentare autentică a vieții în nordul Dobrogei la începutul secolului al XX-lea. Aici puteți explora casa cu chiler (camera de locuit) și numeroasele anexe specifice, cum ar fi bucătăria, cuptorul de vară, grajdul pentru animale, porumbarul, șoproanele și fântâna. Planul casei respectă tradiția locală, cu o tindă centrală și două camere.

Anexele gospodărești au fost reconstituite și funcționează acum ca spații de expoziții. Acestea adăpostesc instrumente agricole, căruțe pictate în stil dobrogan, unelte de pescuit, scule și produse de olărit, fierărie, albinărit și textile casnice. Interiorul casei dezvăluie bogăția și frumusețea țesăturilor tradiționale. Modelele ornamentale, reprezentările stilizate și denumirile sugestive ale motivelor (precum pomișorii, miezul nucii, fetele, calul și călărețul) pun în evidență estetica deosebită a culturii dobrogene. Acest muzeu este o fereastră către trecut și o oportunitate minunată pentru o incursiune în viața țăranilor dobrogeni, și în atmosfera tradițională din nordul Dobrogei în perioada de început a secolului XX.