Copacul lui Iuda, arborele de care Iscarioteanul s-ar fi spânzurat după trădarea lui Iisus

Copacul lui Iuda este arborele despre care se spune că acesta s-ar fi spânzurat după ce acesta l-a vândut pe Iisus. Frumusețea lui a atras însă și alte denumiri populare, fiind considerat în unele țări „Arborele Iubirii”.

În tradiția creștină, numele copacului lui Iuda este legat de credința medievală creată pentru a explica curioasa înflorire de pe scoarța goală care iese din ochi chiar înainte ca frunzele să apară pe ramuri.

Ce poveste are copacul lui Iuda

Numele său comun are puternice conotații biblice, spunându-se că sub acest arbore, Iuda și-a luat viața după ce l-a trădat pe Iisus. Frumusețea lui a atras însă și alte denumiri populare, fiind considerat în unele țări Arborele Iubirii datorită frunzelor în formă de inimă.

Copacul lui Iuda este un arbore exotic de circa 10 metri, din familia leguminoaselor, originar din sudul Europei şi vestul Asiei, cultivat ca plantă ornamentală în România.

Ceea ce face acest copac special este cu siguranţă înflorirea lui luxuriantă care iese mai întâi pe coaja trunchiului şi apoi pe ramuri. Florile, de fapt, apar pe scoarţa goală chiar înainte de frunze şi apoi se îngroaşă pe ramuri până când sunt învelite complet, fiind poate cele mai spectaculoase flori, mai frumoase poate decât clasicii trandafiri.

Etimologia denumirii ştiinţifice Cercis siliquastrum derivă din grecescul „kerkís” care înseamnă literal „navă spaţială” şi din latinescul „siliqua”, care înseamnă „pod”. Referirea este la forma tipică alungită a fructelor pe care le face acest arbore.

Marele botanist suedez Carl Linnaeus (secolul al XVIII-lea) l-a descris pentru prima dată, dându-i și numele de Cercis siliquastrum L. (latină ,,siliqua = fruct dehiscent în formă de păstaie).

Tot ce trebuie să știi despre acest arbore

Una din caracteristicile principale care face acest arbore să fie folosit pe larg drept arbore decorativ este faptul că înflorește mult timp. Procesul de înflorire începe foarte timpuriu, în aprilie-mai, și durează aproximativ o lună.

Înainte de apariția frunzelor, pe scoarța trunchiului și a ramurilor, apar mugurii, din care ulterior apar inflorescențe de diferite culori: de la roz deschis, la violet, purpuriu, iar uneori chiar și mov. Florile au o aromă plăcută, deși nu este foarte accentuată.

Cercisul este un „purtător” de miere sau polen prețios, de aceea este frecvent vizitat de bondari și albine. Florile au formă neregulată, iar sepalele se aseamănă cu niște clopoței.

În fiecare floare putem găsi câte 5 petale, 10 stamine și un pistil. În urma procesului de înflorire, pe arbore se formează niște ciorchine cu o lungime de 10-12 cm, care conțin între 4-7 fructe.

Forma plantei poate fi diferită, în dependență de modul de formare de care a avut parte în vârstă fragedă. Prima tundere se recomandă a fi efectuată doar după vârsta de 3 ani. Dintre toate tipurile de cercis cel mai frecvent întâlnit este cel european, deși există doar 7 soiuri în total.

Sistemul radicular al copacului lui Iuda european este cu tije. În primul an de viață tulpina se adâncește până la o distanță de 45 cm. În al doilea an de viață practic se dublează și poate ajunge până la 1 m. Ulterior, rădăcinile se extind preponderent lateral și nu coboară mai adânc decât 2 m.

Durata vieții arborelui depinde direct de locul unde crește. Așadar, în condiții favorabile, copacul lui Iuda poate trăi până la 50-70 ani și poate atinge înălțimea de 15-20 m.