Colegiul Naţional Iaşi, cu cele mai multe medii de zece din România după publicarea rezultatelor finale, 9 absolvenţi au obţinut media maximă

Colegiul Naţional Iaşi, cu cele mai multe medii de zece din România după publicarea rezultatelor finale, 9 absolvenţi au obţinut media maximă. După publicarea rezultatelor finale şi soluţionarea contestaţiilor, iniţial Colegiul Naţional avea șapte medii de zece, iar astăzi, 5 iulie 2020, sunt 9. Astfel lucru, duce la faptul că instituţia de învăţământ are cele mai multe medii de zece din România.

Colegiul Naţional Iaşi, cu cele mai multe medii de zece din România

Iaşul ocupa un loc fruntaş la nivel de ţară la numărul de note 10 obţinute la Bacalaureat 2020. Cu 12 medii de nota 10, Iaşul se afla pe poziţia a cincea în topul judeţelor din Romani. Conform topului realizat de BZI.RO, cu 7 medii de 10 obţinute, Colegiul Naţional Iaşi se afla pe prima poziţie în România. Lucru îmbucurător atât pentru imaginea Iaşului cât şi pentru imaginea celui mai vechi colegiu din Iaşi şi Moldova

Colegiul Naţional Iaşi, fruntaş şi la Evaluarea Naţională

Conform informaţiilor oferite de Ministerul Educaţiei Naţionale, Colegiul Naţional Iaşi ocupa un loc fruntaş şi la Evaluarea Naţională. Cu 17 medii de 10, Colegiul Naţional Iaşi este primul din Iaşi şi unul dintre primele din România.

Colegiul Naţional Iaşi este cel mai vechi liceu din România

Colegiul Național din Iași este una dintre cele mai vechi și prestigioase instituții de învățământ din România. Este descendentul Gimnaziului Vasilian (1828) și al Academiei Mihăilene (1835), divizată în 1860 în Universitatea din Iași și prezentul colegiu. Denumit, începând cu 1864, Liceul Național, a funcționat în perioada 1948 – 1977 sub diferite denumiri dintre care cea mai cunoscută a fost Liceul „Mihail Sadoveanu”. În 1978 se revine la vechiul nume de Liceul Național, iar din 1998 școala ia numele de Colegiul Național din Iași.

Deviza liceului – statornicie și credință – caracterizează foarte bine instituția. Colegiul Național își sprijină renumele pe un trecut marcat de marii cărturari ai neamului care au vegheat la crearea României moderne, pe zecile de generații de absolvenți care s-au plasat în fruntea elitelor românești și pe promoțiile contemporane care au dus deja faima școlii lor în cele mai prestigioase instituții de învățământ din țară și străinătate.

Vechea clădire a Colegiului Național este înlocuită de un nou edificiu, construit între anii 1890 și 1894

În contextul modernizării școlii românești, vechea clădire a Colegiului Național este înlocuită de un nou edificiu, construit între anii 1890 și 1894, după planurile arhitectului Nicolae Gabrielescu. Ca urmare a promulgării, în 1898, a Legii Învățământului Secundar, liceul își definește profilul teoretic mixt, cuprinzând secțiunile reală și modernă – stătut ce va persista până în ziua de azi. Creșterea exigențelor programului, ca și necesitatea preluării unui număr mare de elevi, au determinat, pe parcursul primei jumătăți a secolului al XX-lea, extinderi succesive ale vechii clădiri, liceul definindu-și configurația finală sub forma unui ansamblu compus din trei corpuri cu destinații specifice, dispuse conform unei zonificări funcționale prestabilite, adaptate formei și dimensiunilor terenului.

Centrul de greutate al ansamblului îl reprezintă corpul sălilor de învățământ, rezolvat sub formă a patru aripi dispuse în jurul unei curți interioare, după modelul arhitecturii academice practicate în Europa Centrală și Apuseană, dar preluată la noi de majoritatea edificiilor reprezentative ale epocii. În cadrul acestei construcții majore, funcția de învățământ este completată de funcția administrativă, precum și de cea social-instructivă, reprezentată prin sala de festivități.

Emblemă a Colegiului Național, vechea clădire, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, continuă să aducă, prin persistența sa fizică și culturală, prestigiul binemeritat al liceului. Din punct de vedere arhitectural, clădirea se face remarcată în raport cu alte edificii de învățământ ale epocii, atât prin originalitatea rezolvării plastice a fațadelor, cât și prin abordarea extrem de „umană” a interiorului, prin gândirea spațiului la scara elevului, principal beneficiar al școlii.