Codul culorilor. Limbajul folosit în electronică

Codul culorilor este folosit în electronică pentru a oferi informații despre capacitatea pe care o are un anumit component.

Multe piese folosesc codul culorilor pentru a putea preciza universal în orice limbă ce capacitate are un rezistor, capacitor, inductor, etc. Se prea poate ca în uz să mai circule informații legate de un cod al culorilor mai mare în număr, 25, dar acesta este folosit doar în cadrul identificării unor fire în cadrul cablurilor de telecomunicații.

Acest cod al culorilor a fost creat în jurul anului 1920 de către EIA și a devenit în scurt timp un limbaj internațional. În special, acestea au fost concepute pentru a nota rezistorii datorită faptului că erau simplu de printat pe componentele micuțe și costul realizării era unul mic.

Totuși, această decizie aduce și minusuri, iar printre acestea se poate menționa faptul că nu pot fi citite de persoanele ce au probleme în percepția culorilor și de faptul că dacă un component se încălzește sau devine puțin murdar, apare o dificultate mare în deosebirea culorilor roșu, portocaliu și maro. Dar cu tehnologia modernă, se pot găsi multe componente ce în ziua de azi au cifre scrise în locul benzilor.

Codul culorilor. Rezistoare, capacitoare și inductoare

Datorită faptului că la ora actuală este posibilă realizarea unor componente electronice foarte mici, forma lor este foarte asemănătoare. O bună metodă de identificare a acestora este cunoașterea unității de măsură în sistem internațional. Acestea pe lângă faptul că prezintă codul culorilor, se poate găsi scris simbolul Ω pentru rezistori, pF pentru capacitoare și µH pentru inductoare.

În codul culorilor se folosesc 4 sau 5 benzi colorate. În mod normal, primele 2 (atunci când sunt 4 benzi în total) desemnează primele cifre din număr, respectiv primele 3 culori pentru modelele cu 5 benzi. În cazul celor cu 4 benzi, banda 3 desemnează ordinul mărimii, acesta este un multiplu sau submultiplu de 10 și se înmulțește cu numărul format de primele benzi. Același lucru se întâmplă și la cel cu 5 benzi, doar că aici, ordinul mărimii este dat de banda 4, iar numărul este dat de primele 3 benzi.

Acum, o informație foarte utilă despre codul culorilor este că această capacitate a pieselor nu este una exactă ci estimativă. Iar ultima bandă, în ambele tipuri de notații, desemnează toleranța, sau pentru a fi pe înțelesul tuturor, aceasta prezintă marja de eroare. Această toleranță variază în general de la ± 1% până la ± 10%, iar dacă ultima bandă lipsește, înseamnă ca toleranța e mare si variația este de până la 20%.

Cum interpretăm valoarea rezistențelor?

O primă informație de aur este deosebirea unei rezistențe cu 4 benzi de una cu 5 benzi în care toleranța este incoloră ( 20% ). În mod normal, toleranța se pune pe partea opusă a componentului fiind separată de celelalte benzi ce sunt apropiate. Astfel, cunoscând faptul că toleranța trebuie să fie mereu singură de partea îndepărtată, nu veți încurca niciodată componentele, fie că e vorba de cursuri sau experimente proprii.

Linia neagră din imagine desemnează cifra 0, culoarea portocaliu reprezintă cifra 3, iar galben 4. Aici avem o rezistență cu 5 benzi, deci banda 4 desemnează ordinul mărimii, iar pentru culoarea negru este 1. Așadar, avem o rezistență de 34 Ohmi, iar culoarea aurie de pe margine reprezintă toleranța, iar aceasta are valoarea de ± 5%.