Coagulare intravasculară diseminată. Cum poate fi vindecat sindromul

Sindromul de coagulare intravasculară diseminată este o tulburare de circulație a sângelui din cauza formării crescute de trombi. Apare ca o complicație în timpul operațiilor chirurgicale, din cauza traumatismului, șocului sau sepsisului. Poate fi asimptomatică sau sub formă de coagulopatie acută.

Sindromul nu este o boală separată, apare după anumite acțiuni. Cele mai frecvente cauze ale bolii sunt infecțiile acute, diferite tipuri de șoc, traumatisme, inclusiv din cauza intervențiilor chirurgicale,  tulburări în timpul sarcinii și nașterii. De asemenea, sindromul poate fi provocat de boli ale inimii și vaselor de sânge sau inflamații ale organelor interne. De aici rezultă că amenințarea de a dezvolta sindromul apare în cazul celor mai grave boli.

Coagulare intravasculară diseminată. Primele simptome provocate de sindrom

Este bine să știi că sindromul este împărțit în mai multe forme. În primul rând acesta poate fi acut. Durata acestuia este de la câteva ore la câteva zile. Acesta apare în timpul unor leziuni, sepsisului, operațiilor sau transfuziilor de sânge.

A doua formă este cea subacută care durează până la câteva săptămâni și apare pe fondul infecțiilor cronice și bolilor autoimune. Forma cronică are o durată de până la câțiva ani, apare însoțită de boli severe de inimă, boli vasculare, plămâni, rinichi și diabet zaharat.

De asemenea, boala poate fi recurentă sau latentă. Etapa rapidă fulger se dezvoltă în câteva minute, cel mai adesea în timpul sarcinii și al nașterii. În timpul sindromului, leziunea principală apare în organe cu o rețea dezvoltată de capilare, precum plămânii, pielea și creierul. Pe piele, semnele bolii sunt cele mai vizibile. Manifestările bolii sunt sub formă de erupție cutanată specifică sau necroză.

Alte simptome provocate de boală este dispneea, edemul pulmonar, încălcarea producției de urină, insuficiență renală acută și tulburări neurologice. De asemenea, pot apărea sângerări numeroase.

Diagnosticarea bolii. Cum se formează tabloul clinic

Tabloul clinic joacă un rol important în diagnostic. Cu leziuni grave ale organelor interne, diagnosticul este evident. Dar în formele subacute și cronice, simptomele nu sunt atât de accentuate. Pe lângă tabloul clinic, datele din studiile clinice sunt importante pentru stabilirea unui diagnostic.

Aceste date sunt colectate în urma unui test general de sânge, analiza generală a urinei și coagulogramei, adică a unui test de coagulare a sângelui. Medicii recomandă efectuarea unei analize a frotiului de sânge și imunotestului enzimatic, căutând posibile infecții. Organele interne sunt, de asemenea, examinate pentru a identifica leziuni.

Pentru a suprima sindromul, mai întâi trebuie să scăpați de cauza care a provocat-o. Pentru tratamentul bolii, se folosesc medicamente precum anticoagulantele și agenții antiplachetari. Acestea sunt utile pentru combaterea cheagurilor de sânge. De asemenea, pentru a scăpa de simptome se recomandă efectuarea unor transfuzii de sânge și chiar plasmafereza. Iar pentru a opri sângerarea sunt prescrise antienzimele cu spectru larg.

Măsurile care te vor ajuta să previi afecțiunea sunt asociate cu definirea grupurilor de risc, adică a persoanelor cu niveluri scăzute de antitrombină III și eritrocitoză. Grupul de risc mai include persoanele cu boli cronice precum diabetul zaharat, pielonefrită și vârstnicii.

Un rezultat de succes în tratamentul sindromului de coagulare intravasculară diseminată depinde în întregime de experiența personalului medical și a medicilor, precum și de viteza de răspuns a acestora. Rețineți că numai specialiștii calificați sunt capabili să ofere asistența necesară pentru vindecarea sindromului.