Citate de dragoste ale marilor scriitori
În cele ce urmează vă prezentăm o selecţie a celor mai frumoase citate de dragoste ale marilor scriitori. Marii maeştrii ai literaturii internaţionale dar şi naţionale au reuşit să transpună în operele lor numeroase trăiri romantice. Prin cuvintele lor au reuşit să inspire şi să formeze generaţii întregi cu privire la frumosul sentiment al dragostei.
Citate de dragoste ale marilor scriitori internaţionali
„Tu şi cu mine suntem ca şi cum am fi fost învăţaţi să sărutăm în ceruri şi trimişi împreună pe pământ, pentru a vedea dacă mai ştim ce-am fost învăţaţi.”
Boris Pasternak, Doctor Jivago
„Am întâlnit în stradă un tânăr foarte amărât care era îndrăgostit. Pălăria sa era veche, haina îi era jerpelită, avea găuri la coate; apele băltoacelor îi intrau prin pantofi şi stelele prin suflet.”
„Ne-am iubit cu o dragoste care era mai mult decât dragoste.”
Edgar Allan Poe, Annabel Lee
„Îndoieşte-te că stelele sunt de foc,
Îndoieşte-te că soarele se mişcă,
Îndoieşte-te că adevărul ar fi adevăr,
Dar nu te îndoi niciodată că te iubesc.”
William Shakespeare, Hamlet
„El a coborât treptele, încercând să nu se mai uite la ea, ca şi cum ea ar fi fost soarele, dar a zărit-o totuşi, asemeni soarelui, fără măcar să o privească.”
Lev Tolstoi, Anna Karenina
„El nu vrea să fii reală, să gândeşti şi să trăieşti. El nu te iubeşte. Eu, însă, te iubesc. Vreau să ai propriile tale gânduri, idei şi simţăminte, chiar şi atunci când te ţin în braţele mele.”
E. M. Forster, Camera cu vedere
„Dacă ai nevoie vreodată de viaţa mea, vino şi ia-o.”
Anton Cehov, Pescăruşul
„Examinarea sa a scos la iveală că el nu avea nici un fel de febră, nici o durere vreo undeva, şi că singurul lui simţământ real era o dorinţa arzătoare de a muri. Tot ce era nevoie era o chestionare perspicace… pentru a concluziona iarăşi că simptomele dragostei erau aceleaşi ca şi ale holerei.”
Gabriel García Márquez, Dragoste în vremea holerei
Citate de dragoste ale scriitorilor români
„Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.”
Mihai Eminescu, Atât de fragedă
„În odaia-n care ea,
Profitând de faima mea,
Mă iubea fără perdea
Cu acelaşi „va urma”,
Îngrădit în ghilimele,
Ca să stăm pe veci închişi în ele…”
Ion Minulescu, Iubire
“Şi a găsit-o printre miile de oameni indiferenţi. I-a zărit mai întâi ochii verzi cu luminile calde şi moi. S-a cutremurat până în temeliile fiinţei lui, ca şi când i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieţii. Apoi li s-au încrucişat privirile şi din uimirea ei a înţeles că şi ea l-a recunoscut, deşi nu l-a mai văzut niciodată.”
Liviu Rebreanu, Adam şi Eva
„Se pot despărţi aşa uşor doi amanţi? Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rană şi se lipeşte pe ea de nu-l poţi desface decât cu suferinţe de neîndurat… dar două suflete care s-au împletit… au crescut apoi laolaltă?”
Cămil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
„- O, eşti frumos cum numa-n vis
Un demon se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!”
Mihai Eminescu, Demon
„De-aş trăi cât lumea-ntreagă,
Gândul meu la tine, dragă,
Vecinic, vecinic va zbura,
S-orice e mai sfânt în mine,
Dulce înger! pentru tine,
Pentru ţine-l voi păstra.”
Vasile Alecsandri, Gând
„Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braţ încet s-o culci
Lăsând-pradă gurii mele
Ale tale buze dulci …”
Mihai Eminescu, Buze