Cine a fost Sfânta Anastasia. Izbăvitoarea de boli

Multe credincioase îi poartă numele Sfintei Anastasia, însemnând „înviere” sau „sculare” (din morți). La noi, numele a circulat de timpuriu, sub forme felurite, astăzi tot mai rare: Anastasie, Anastasia,Anastase, Năstase, Nastasia, Nastasia, Nastu (foarte frecvent la aromâni), Nastuta, Tase, Tasia etc.

Cine a fost Sfânta Anastasia?

Sfânta Anastasia a viețuit în vremea împăraților Deciu (250-253) și Valerian (253-260). A învățat credința creștină de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un bărbat insuflat de Dumnezeu, pe nume Hrisogon.

Pentru că provenea dintr-o familie de rang înalt, părinții au căsătorit-o cu un bărbat cu renume, Pompilius. Acesta era păgân de credință.

Deși avea o avere impresionantă, Sfânta Anastasia prefera să se îmbrace cu haine sărăcăcioase și mergea în ascuns în temnițele împăratului Diocletian pentru a-i cerceta pe creștinii închiși pentru credința în Hristos. Din bunătatea ei, le oferea acestora haine și hrană pentru a le alina suferințele. Pentru aceste gesturi, prima dată a fost închisă de soțul ei.

Din cauza unei furtuni pe mare, soțul ei moare înecat. După acest eveniment, aceasta continuă să ajute nevoiașii, împărțindu-și averea și dedicându-și viața slujirii celor bolnavi. Prin puternica credință, ajunge să -i tămăduiască chiar și pe cei otrăviți, prin rugăciune. Pe lângă neclintita credință, avea și cunoștințe medicale de un mare ajutor.

Prinsă, deși avea cetățenie romană și ar fi trebuit să fie omorâtă prin decapitare, aceasta și-a găsit sfârșitul prin ardere. Ulterior, a fost îngropată Apolinaria în gradina casei sale, iar după ceva timp, peste mormântul ei, creștinii au ridicat o biserică.

Unde sunt sfintele moaște

Astăzi, cea mai mare parte din moaștele Sfintei Anastasia, se afla la Mănăstirea Sfântului Anastasie Farmacolitria (capul și un fragment din piciorul drept ), aproape de Tesalonic la 30 km, lângă localitatea Vasilika, și la Manastirea Zografu din Sfantul Munte Athos.

Cunoscută ca tămăduitoare a bolnavilor, mulți creștini se roagă atât pentru ei înșiși, cât și pentru apropiații lor, la vindecarea de afecțiuni și dureri.

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Anastasia: „Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre”.

Condacul: „Cei ce sunt întru ispite şi în necazuri, alergând la biserica ta, primesc cinstite tămăduiri din Dumnezeiescul har, care locuieşte întru tine, Sfântă Muceniţă Anastasia; că tu izvorăşti pururea lumii tămăduiri.”

Rugăciunea cu care acesta reușea să-i izbăvească pe sărmani de necazuri suna așa: „Aceasta îi era ei spre mare bucurie și veselie, de a sluji cu râvnă, ca Însuși lui Hristos, acelora care pătimeau pentru mărturisirea numelui celui preadulce al Domnului. Pentru aceasta cu tot cugetul se îngrijea, în toate chipurile se sârguia și intru aceasta se ostenea cu toată tăria, biruind neputința firii sale, cu tăria sufletului, cu bărbăția și cu dragostea către Dumnezeu și către cei de aproape; iar mai vârtos către Sfinții pătimitori, care totdeauna sunt aproape de Dumnezeu” .

Sfânta Anastasia este sărbătorită, an de an, pe data de 22 decembrie.