Cele mai interesante animale din deșert. Ce este diavolul țepos?

Animalele din deșert sunt fascinante exemple de adaptare extremă la medii ostile, caracterizate de temperaturi ridicate și lipsa apei. Ele au dezvoltat strategii unice pentru a supraviețui în condiții dificile, fie prin comportamente specifice, fie prin caracteristici fizice care le permit să reziste schimbărilor climatice drastice.

Animalele din deșert demonstrează o capacitate uimitoare de adaptare la condiții extreme, unde apa este rară, iar temperaturile pot atinge valori insuportabile. De la creaturi mici și discrete până la prădători agili, fauna deșertică a evoluat pentru a face față provocărilor unui mediu aspru și imprevizibil.

Cinci animale din deșert

Începem cu unul dintre cele mai simpatice animale din lumea deșerturilor. Pisica de deșert este o mică felină ridicol de drăguță ce trăiește o viață solitară pe cuprinsul deșertului Sahara, în Peninsula Arabică dar și în regiunile uscate din Asia Centrală.

Pentru a se proteja de soarele arzător, aceasta se îngroapă în nisip, iar când se mai răcorește pornește să prindă rozătoare, păianjeni, insecte și reptile. Poate supraviețui mai multe săptămâni fără apă și au o abilitate extraordinară pentru vănătoarea de șarpe, chiar și a celor veninoși.

Următorul pe lista de animale care trăiesc în deșert este diavolul țepos. Aspectul său spune totul și face o trecere abruptă de la pufoasa pisică de deșert la o creatură picată parcă din iad. Diavolul țepos este prezent în deșerturile australiene și are câteva trăsături ce i-au permis să se adapteze mediului ostil.

Nu putem lăsa deoaparte astropodele, considerate niște animale mai ciudate, iar așa-numitul „crevete-dinozaur” este unul dintre cele mai bune exemple de extremofilie sau altfel spus, de supraviețuire în condiții extreme.

Cu siguranță aceste animale care trăiesc în deșert arată preistoric, mulțumită trăsăturilor moștenite de la strămoșii lui. Cea mai bizară formă de adaptare este „cel de-al treilea ochi” care nu este, de fapt, un ochi real, ci un fel de gaură, un organ des întâlnit la insecte, ce le permite să detecteze schimbările de lumină ce pot indica prezența unui prădător.

Cămila, animal foarte răbdător, dar și foarte răzbunător

Când spunem animale din deșert, primul ce ne vine în minte este, cel mai probabil, cămila. Această creatură legendară deja i-a însoțit pe oameni de-a lungul mileniilor prin pustiurile fierbinți ale planetei. Dar în ciuda condițiilor aspre de mediu, există și alte viețuitoare care s-au adaptat perfect traiului în deșert, după cum au fost precizate mai sus.

Deșertul nu este un loc foarte atrăgător pentru a trăi. Nisip cât cuprinde, dune înșelătoare, furtuni de nisip, temperaturi ridicate vara și prea coborâte, noaptea, puține surse de apă, de hrană, și, în general, senzația că oricât ai merge nu vei ajunge niciodată la capătul lui.

Cămila are o dantură puternică, acoperită de două buze mari și groase, cea superioară fiind despicată. Nările cămilei se pot închide pe laterală ca să nu intre nisipul în ele. Acestea nu se încadrează în categoria de animale care hibernează. Cămila mănâncă iarbă, cereale, cactuși și alte plante care cresc prin deșert, la nevoie mănâncă și oase și hoituri.

Cămilele nu sunt considerate animale agresive și cu toate că pot mușca și pot lovi cu picioarele. Dacă le agresezi, nu te mușcă, dar te scuipă. Scuipatul lor este foarte urât mirositor, așa că mai bine te porți frumos cu ele. De fapt ele nu scuipă, ci își aduc mâncarea din stomac înapoi în gur și aruncă în cei care le amenință, un lichid amestecat cu salivă, care miroase îngrozitor.

Fiind unul dintre cele mai fascinante animale din deșert, cămila poate răbda de foame, de sete și poate răbda să i se pună în spate greutăți foarte mari de până la 450 de kilograme, dar nu poate răbda să fie bătută.