Important membru al Uniunii Scriitorilor din România, a detaliat despre momentele interesante din activitatea sa, viaţa culturală şi creaţiile sale literare, în Studioul BZI LIVE – FOTO/ VIDEO

Marți, 17 decembrie 2019, la ora 15.00 şi în lumina reflectoarelor Studioului BZI LIVE a fost timpul pentru SCRIITURĂ şi CULTURĂ alături de un personaj aparte al urbei, hâtrul poet şi scriitor Emilian Marcu, membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR) – filiala Bacău. Dialog de zile mari, amintiri și nostalgii! O ultimă reuşită a sa a fost apreciată de întreaga Românie. Acesta a fost cadrul unui dialog special cu invitatul.

Laureat cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române

Spectaculos este că, chiar în urmă cu câteva zile și în Aulă unei dintre cele mai importante instituții din România, scriitorul Emilian Marcu a primit, pentru romanul „Tărâmul inocenților”, apărut în 2017, Premiul” Ion Creangă” al Academiei Române.” Mulțumesc distinșilor academicieni din juriu! Mulțumesc tuturor celor care au încredere în proza scrisă de mine!”, a transmis autorul.

O biografie consistentă și valoroasă

Cu o publicistică numeroasă şi de calitate, Emilian Marcu a activat decenii la Casa de Cultură a Studenţilor (CCS) Iaşi! În dalogul cu domnia sa au fost rememorate, mărturisite și o serie de momente savuroase şi interesante din activitatea sa, de impact pentru actuala generaţie! De asemenea, acesta a vorbit despre viaţa culturală, înainte şi după 1989, personaje din boema culturală a urbei, creaţiile sale literare şi lirice! Desigur, în prim-plan a fost premiul primit din partea Academiei Romane, realități din lumea literaturii sau noi proiecte cerationale.

Emilian Marcu – repere biografice

Acesta se naşte la 28 septembrie 1950, în comună Heleşteni, judeţul Iaşi. Urmează Liceul Teoretic Neculce din oraşul Târgu Frumos. Absolvent al Institutului de Biblioteconomie din Bucureşti (1973). Din 1973, bibliotecar şi redactor la Casa de Cultură Studenţească din Iaşi. între 1979 şi 1982 a fost secretar general de redacţie la Opinia Studenţească. Debutează în revista şcolară Mioriţa din Târgu Frumos (1967).

Debut, în presa literară, acum aproape jumătate de secol

În presa literară debutează în 1974, concomitent în Familia (prezentat de St. Aug. Doinaş) şi în Amfiteatru (prezentat de Constanta Buzea). Debut editorial în caseta „Zece poeţi tineri” , cu placheta „Nunta în sâmbure” (1975). A mai publicat volum de versuri „Amiaza câmpiei” (1977), „Neliniştea singurătății” (1982), „Sigiliul toamnei” (1987). Premiul „Nicolae Labis” (1975); Premiul Editurii Junimea (1975).

Un poet tradiţionalist

Dacă în placheta de debut „Nunta în sâmbure” , din caseta Zece poeţi tineri” (1975) se puteau identifica urmele unui bucolism gen Fundoianu, „Amiaza câmpiei” (1977) avea să sugereze o altă filiaţie. Emilian Marcu este un poet tradiţionalist în posteritatea imediată a lui Ioan Alexandru. „Solemnitatea mitică a unor cuvinte-semne, aproape locuri comune într-un vocabular agrest >, este întreruptă doar de o respiraţie inegală, şovăitoare, într-o perspectivă frusta, de pictură naivă căreia-i lipseşte însă inocenta; o atmosferă duios-grava, încărcată de nostalgii aspre şi laude închinate rezistenţei trudnice, semeţ supuse la rosturi eterne”, este caracterizat acesta.

Evocarea satului dintr-un univers aparte

Metafore cu precădere solare, „morale”, evoca ţăranii şi strămoşii într-un sat de o puritate axiomatică, asumata livresc. „Ţăranii se întorc cu dealurile-n spate” în vreme ce:

„Dorm casele ca nişte câini buimaci,
ca nişte câini cu unghiile roase
şi-n somnul lor e-o linişte de parcă
au capul sprijinit pe un morman de oase.”

„Emilian Marcu recurge la un verb arhaic şi arhaizant mai ales în cazul versurilor patriotice, în aşa fel încât sentimentul rămâne difuz, conţinut, ne-festivist. O tentativă de înnoire are loc în > – 1982. Primul dintre cele două cicluri ale volumului. Privegherile vulturului orb, evoca Dacia şi un Zamolxis > într-un decor cinegetic. Agricultorul legat de glie şi de sămânţă este înlocuit de vânător – a doua îndeletnicire arhetipală -simbol cu sugestii şi configuraţii mistice”, mai este descrisă creația acestuia. Parţial, versul s-a eliberat de canoane, deşi rămâne încă solemn şi cu o semnificaţie magic-absconsa. Tonul constatativ din Sigiliul toamnei (1987) eşuează treptat în vagi plutiri melancolice, de romanţa şi sentimentale fragilităţi lirice.

Activitate fructuoasă după 1990

Printre cărţile și volumele publicate pot fi enumerate: „Nunta în sâmbure”, „Amiaza câmpiei”, „Sigiliul toamnei”, „Neliniştea singurătății”, „Lecţie pe ostrov”, „Îngândurat ca muntele de sare”, „Flori pentru Augusta”, „Scoică amară”, „Umbră şi Îngerul”, „Ţăranul zidit”, „Feţele insomniei”, „Muzeu de sate”, „Coroanele împărătești”, „Atlet moldav”, „Melancolia şarpelui”, „Mormânt în metaforă”, „Foşnetul mătăsii în manuscrise”, „Cartea celor optzeci şi opt de taine”, „Mirări din alte veacuri” (poezie), „Iadul de lux”, „Suburbii municipale” (I-IV), „Mormântul călugărului”, „Zăpada timpurie”, „Arta grădinarului şi volume de comentarii critice”. Mult apreciat la festivaluri naţionale şi internaţionale.

„Drumul pe care şi-l propune este unul al simbolurilor”

„Drumul pe care şi-l propune este unul al simbolurilor, o structură concentrică a reinterpretărilor. Tocmai din această pricină poezia lui Emilian Marcu este şi o poezie a codului ce are însemne le autenticităţii, Versul viguros al poetului girează Într-un final ideea că o trăire de tip romantic nu este desuetă la început de mileniu trei ci ar putea, dimpotrivă, constitui una dintre puţinele alternative de a te raporta corect la problematica lumii”, arata Marius Manta.

„Emilian Marcu scrie o proză modernă”

„Emilian Marcu scrie o proză modernă fabulosul şi realul se substituie şi se optimizează prin recursul la deodorantul poetic, care matlasează, întreaga structură narativă. Poetul Emilian Marcu nu se dezminte nici atunci când se refugiază în registrul epic”, scoate în prim-plan Ionel Necula.