Ceaunul bunicii: Gustul copilăriei în cea mai bună tocană

Oricât de maturi am fi, ne putem aminti cu drag de mâncarea făcută la ceaunul bunicii. Aceea de când eram încă mici și totul părea magic.

Farmecul mâncării constă în modul de preparare, nu neapărat în preparatele ce se adaugă. Fie ca e făcută la sobă, pe plită, sau fie că este în aer liber, are un gust aparte mâncarea la ceaun. Mai ales dacă e servită cu toata familia. Posibil că și discuțiile din timpul preparării făceau ca totul să pară așa diferit.

Bunica nu era o persoană care să meargă pe lucruri sofisticate, ea știa că cum face ea iese bun și toată lumea mănâncă pe săturate. Așa că indiferent de ce spunea vreo mătușă, ea se făcea că nu aude și tot la fel făcea. Era un farmec în toată atmosfera aceasta pe care ar dori mulți s-o reproducă.

Alimente necesare la gătit

Tocana bunicii era mai mereu făcută din carne de porc, nu îi plăcea să pună ulei în mâncare, iar toată grăsimea din mâncare să fie toată naturală. De preferință punea spată ca să fie și un pic de grăsime pe carne, dă mai multă savoare decât mușchiul sec, dar după caz punea și pulpă de porc.

Câtă carne punea, tot atâta ceapă se punea. Proporțiile erau bineînțeles ochiometrice, dar cam 1 kg de una și 1 kg de alta. Atunci când eram mai mulți punea și o parte de ceapă roșie, nu că ar fi schimbat mult gustul, dar era o satisfacție mai mare atunci când se prepara totul, era mai colorat.

Mâncarea, în funcție de anotimp, putea să aibă 2-3 vinete, tăiate cu tot cu coajă în cubulețe, și tot așa 3-4 ardei, de preferință erau cei roșii, chiar gogoșari, dar și galbenii erau buni, totul din grădină, bineînțeles. Recent, am încercat să gust niște ardei din comerț, nu sunt răi, dar parcă și-au pierdut din savoare, tot mai buni cei de la țară.

Prepararea tocanei în ceaunul bunicii

Într-o oală mai mică se pune carnea la prăjit, dacă nu vi se pare prea grasă, puteți pune 2 linguri de ulei ca să stimulați topirea grăsimii de pe carne. De amestecat bine, până se formează un pic de untură, puteți pune sare, cimbru, foi de dafin și piper pentru a da formă deja gustului. După care grăsimea se poate turna în ceaunul bunicii, unde bineînțeles vor fi legumele tăiate pentru călire.

Ceapă, ardei, vinete și se pot pune și 2-3 morcovi tăiați rondele subțiri, cam ca la mănăstire. Usturoiul este bun de pus mai la final, la început toate trebuie să se călească bine. Când ceapa deja pare sticloasă, semn că e făcută, nu este nevoie ca să se caramelizeze, doar să fie sticloasă, se poate pune carnea.

Unii spun că paprica e mai potrivită pentru că nu impune gustul de roșii, iar la culoare iese asemănător. Dar, bunica era mai mult axată să pună din toate că în toate sunt vitamine, iar mâncarea ei pe lângă ca ieșea de se lingeau toți pe degete, trebuia să fie și medicament, plus că puse deja ardei, pentru ce paprica?

Pregătirea mesei în familie

Așadar, peste legume, adăuga carnea și punea sucul de roșii. Amesteca până când totul era omogen și lăsa să tragă un clocot. De condimente, pot spune doar că sarea și piperul se pun după gust, iar foile de dafin veneau cam 4. Mirodeniile erau cele din grădină, o mână de pătrunjel și 3-4 fire de cimbru.

Se putea servi totul cu o mămăligă mare răsturnată pe un fund de lemn. Din ceaunul bunicii ieșea felul principal, dar ea mai punea niște brânză sărată sub fundișorul de lemn, un fel de element surpriză. Se taie cu o ață în cat mai multe bucăți și poftă mare!