Ce simptome provoacă demența mixtă și cum o putem trata?

Demența mixtă reprezintă o afecțiune complexă în care o persoană prezintă simultan modificări cerebrale specifice mai multor tipuri de demență. Această formă a bolii implică, de obicei, o combinație între boala Alzheimer și demența vasculară, dar poate include și alte tipuri.

Demența mixtă variază în funcție de zonele cerebrale afectate și pot include probleme de memorie, dificultăți de gândire și raționament, precum și modificări ale comportamentului și personalității. Diagnosticarea precisă a acestei boli poate fi dificilă, deoarece simptomele se pot suprapune cu cele ale altor forme ale afecțiunii.

Simptome și progresie în demența mixtă

Demența mixtă se caracterizează printr-o evoluție complexă și variabilă a simptomelor, reflectând interacțiunea dintre diferitele tipuri de patologii cerebrale implicate.

Manifestările clinice pot include o gamă largă de deficite cognitive, modificări comportamentale și tulburări motorii, cu o progresie adesea mai rapidă și mai imprevizibilă decât în cazul formelor pure de demență.

Nu există un tratament specific pentru demența mixtă, abordarea terapeutică vizează gestionarea simptomelor și încetinirea progresiei bolii prin intermediul medicamentelor, terapiilor non-farmacologice și modificărilor stilului de viață.

Tabloul clinic al demenței mixte variază semnificativ în funcție de combinația specifică de patologii cerebrale prezente. În cazul unei combinații între boala Alzheimer și demența vasculară, pacienții pot prezenta atât probleme de memorie caracteristice bolii Alzheimer, cât și deficite executive asociate cu leziunile vasculare.

În demența mixtă, simptomele diferitelor tipuri de demență nu se manifestă izolat, ci interacționează și se suprapun. De exemplu, problemele de memorie specifice bolii Alzheimer pot fi exarcebate de deficitele de atenție șii concentrare asociate demenței vasculare.

În plus, simptomele comportamentale și psihologice, cum ar fi depresia sau anxietatea, pot fi amplificate de coexistența mai multor patologii cerebrale, această boală nefiind o afecțiune care are tratament în 3 zile.

Problemele de limbaj și comunicare în demența mixtă pot varia în funcție de regiunile cerebrale afectate și de tipurile specifice de demență implicate. Pacienții pot experimenta dificultăți în găsirea cuvintelor potrivite, în special pentru obiecte sau persoane familiare.

Manifestări comportamentale și psihologice

Modificările de dispoziție și depresia sunt frecvente în demența mixtă, reflectând atât modificările neurologice, cât și reacțiile psihologice la pierderea funcțiilor cognitive.

Pacienții pot experimenta schimbări rapide și imprevizibile ale stării de spirit, trecând de la tristețe la iritabilitate sau anxietate în intervale scurte de timp. Depresia poate fi mai pronunțată în cazurile care implică leziuni vasculare, afectând regiunile cerebrale implicate în reglarea emoțională.

Agitația și agresivitatea sunt simptome comportamentale comune în demența mixtă, care pot fi deosebit de dificil de gestionat pentru îngrijitori și devine și un motiv de îngrijorare.

Agitația se poate manifesta prin neliniște, mișcări repetitive sau vocalizări grecvente. Pacienții pot deveni ușor frustrați sau supărați, reacționând disproporționat la stimuli minori din mediul înconjurător.

Halucinațiile și delirurile sunt simptome psihologice care pot apărea în demența mixtă. Halucinațiile sunt percepțiile senzoriale false, cel mai frecvent vizuale, în care pacienții pot vedea persoane sau obiecte inexistente.

În demența mixtă, deteriorarea capacităților cognitive și funcționale urmează o traiectorie progresivă, dar adesea neuniformă. Inițial, pacienții pot experimenta dificultăți subtile în efectuarea sarcinilor complexe sau în gestionarea finanțelor personale.

Pe măsură ce boala avansează, problemele de memorie devin mai pronunțate, afectând capacitatea de a reține informații noi și de a accesa amintiri din trecut fiind astfel niște simptome de demență în faza terminală.

În stadiul final al demenței mixte, pacienții necesită îngrijire totală și continuă, capacitatea de comunicare verbală fiind adesea pierdută complet, iar pacienții nu răspund la ce se întâmplă în mediul înconjurător.