Ce semnificații „ascunse” are icoana Nașterii Domnului

Icoana Nașterii Domnului este una dintre cele mai bogate simboluri religioase în elemente dogmatice, biblice sau din istoria apocrifă a Bisericii. În reprezentarea ei se îmbină elemente din Evanghelia după Luca și din Evanghelia după Matei dar și elemente din textele apocrife, în special Protoevanghelia lui Iacov.

Despre icoana Nașterii Domnului se mai spune că este o „Biblie în imagini”, „ fereastră spre Cer”, „purtătoare de har”, pentru că prin intermediul ei Biserica mărturisește pe cale vizuală adevărul de credință revelat.

Ce semnificații „ascunse” are icoana Nașterii Domnului

În primul rând, trebuie să știm că, din punct de vedere tehnic și iconografic, icoana cu scena Nașterii Mântuitorului se împarte în trei zone registre principale, fiind la fel de deosebită precum icoana sporul casei, care este singura icoană în care Sfânta Maria stă în picioare.

Cele trei registre principale sunt registrul superior, adică muntele, îngerii care Îl slăvesc pe Dumnezeu alături de rază și de alți îngeri, care vestesc Nașterea Pruncului păstorilor din câmp; registrul central, magii care aduc Pruncului daruri, Mântuitorul cu Maica Domnului, peștera cu animale care îl încălzeazu și păstorii și registrul inferior, adică dreptul Iosif, ciobanul și moașele Salomeea și Zelemi.

În ceea ce privește registrul superior, cel ceresc, muntele simbolizează lumea în care au căzut Adam și Eva, un mediu destul de neprimitor. Deși greu accesibil, la o primă vedere, observăm că muntele are vârful sub forma unor trepte, care simbolizează atât Întruparea Mântuitorului sau pogorârea lui în lumea noastră, cât și posibilitatea omului de a urca acele trepte spre Cer, de a se „împăca” cu Dumnezeu prin Fiul Său trimis în lume.

Îngerii sunt reprezentați în calitatea lor ambivalentă: slăvirea și vestirea. Cei din stânga îl laudă pe Dumnezeu iar cei din dreapta le vestesc păstorilor din câmp despre Nașterea Domnului.

Raza unică simbolizează Firea cea Una a lui Dumnezeu. La mijocul razei observăm steaua care i-a îndrumat pe magi până la locul Nașterii Domnului.

În registrul central, adică unirea divinului cu umanul, magii sunt reprezentați ca trei oameni având vârste diferite care, ghidați de stea, duc lui Hristos aur, smirnă și tămâie, preînchipuindu-le pe femeile mironosițe care aveau să vină la mormânt în dimineaţa Învierii.

Mântuitorul este reprezentat fie dormind, fie treaz, privind către Maica Sa. Scutecele sale au forma unor fâșii din pânză, chip al giulgiului cu care avea să fie înmormântat.

Maica Domnului este zugrăvită stând lângă Prunc și având privirea îngândurată, ca Una care anticipa suferințele Fiului. De asemenea, pe capul și umerii Maicii Domnului apar cele trei stele, pe care le întâlnim în majoritatea icoanelor ei și care semnifică fecioria Ei dinaintea, din timpul şi de după Naşterea Mântuitorului.

Registrul central și registrul inferior al icoanei

Peștera (ieslea) nu este menționată în Sfintele Evanghelii, ci reprezentarea ei are ca fundament Sfânta Tradiție. Deschizătura întunecoasă și rece semnifică atât lumea căzută prin păcatul protopărinților Adam și Eva, cât și mormântul în care avea să fie îngropat Hristos.

Atât peștera cât și ieslea simbolizează smerenia profundă a Mântuitorului, care a ales un loc atât de umil, nici măcar un lăcaș de cult, pentru un gest atât de mare cum este mântuirea lumii acesteia.

În registrul inferior, cel omenesc, dreptul Iosif stă într-un colț, confirmând prin aceasta învățătura și dogma Bisericii, potrivit căreia Hristos s-a născut din Fecioara ca n-a cunoscut bărbat. El este îngândurat, neputând să perceapă Marea Taină a Întrupării și reprezentând, astfel, întreaga omenire care a privit acest eveniment într-un mod limitat, rațional, iar nu tainic și cu credință.

Ciobanul bătrân, cunoscut în scrierile Bisericii și ca ciobanul Thyrros, este diavolul care îl ispitește pe Iosif cu diferite îndoieli și nedumeriri.

Moaşele Salomeea şi Zelemi sunt cele două femei pe care Iosif le-ar fi chemat să o asiste la naștere pe Maica lui Dumnezeu. Prezența lor semnifică faptul că Hristos, deși a fost trimis de Dumnezeu „nu a venit să strice Legea”, ci se supune obiceiurilor omenești.

Astfel că, icoana Nașterii Domnului este una dintre cele mai vechi icoane, datând din secolele IV și VI, iconografia sa dezvoltându-se în secolul al VII-lea.