Ce nu stiai despre rom, una dintre cele mai populare bauturi

Ghidul uneia din cele mai populare bauturi te va transforma dintr-un novice intr-un cunoscator. Spre exemplu, poate ca nu stiai ca el a aparut inca din Antichitate, ori ca sclavii au influentat foarte mult evolutia lui.

Un pirat cu un petic negru care ii acopera ochiul lipsa, un carlig in loc de mana si un papagal colorat pe unul din umeri. Cand te gandesti la rom, aceasta e prima imagine care iti vine in minte. Dar aceasta bautura, care a fost facuta la inceput pe plantatiile de trestie de zahar din Caraibe, a ajuns in ziua de azi sa fie unul dintre cele mai folosite ingrediente in realizarea cocktailurilor.  

Precursori ai romului dateaza inca din antichitate, cand se faceau bauturi fermentate din sucul trestiei de zahar in India antica sau China. In secolul al XIV-lea, Marco Polo a fost impresionat de o bautura alcoolica din trestie de zahar, care i-a fost servita in calatoria sa in Iran. Prima distilare a romului avea sa se intample mult mai tarziu, abia in secolul al XVII-lea, pe plantatiile de trestie de zahar din Caraibe. Sclavii de aici au descoperit melasa, un produs secundar al procesului de rafinare a zaharului, care poate fi fermentat transformandu-se in alcool. Mai tarziu, prin distilare s-au separat impuritatile de alcool, astfel producandu-se primul rom adevarat. Se spune ca romul este originar din insula Barbados, dar prima inregistrare a productiei acestei bauturi dateaza din 1620, in Brazilia. La inceput, romul era foarte greu de baut,  „un lichior fierbinte, infernal si teribil „, numit Kill Devil. 

Pentru ca apa proaspata era greu de pastrat, la bord se gaseau si butoaie cu bere, vin si rom. Pentru a da un gust si a omori microorganismele, apa se amesteca de obicei cu rom.  De asemenea, romul avea si rolul de a creste moralul marinarilor, care aveau o anumita ratie de bautura in fiecare zi.

Se spune ca dupa celebra victorie de la Trafalgar, in care amiralul Horatio Nelson a murit, trupul acestuia a fost pus intr-un butoi cu rom pentru a se pastra pana la inapoierea in Anglia. Marinarii nu au putut rezista prea mult fara bautura asa ca au gaurit butoiul si au baut romul amestecat cu sangele amiralului.  

Cum a ajuns romul sa fie asociat cu piratii? Totul a inceput de la corsari, acei capitani de nave particulare care, fiind autorizati de guvern, jefuiau si capturau vasele statelor inamice, care se ocupau si cu comertul de rom. Multi dintre acestia au devenit pirati, insa romul a dus la decaderea lor, deoarece foarte des se intampla sa fie prea beti pentru a putea lupta. 

Spre deosebire de alte bauturi spirtoase, precum coniac si scotch, romul nu are definita o anumita metoda de productie. Aceasta este bazata pe metode traditionale care difera in functie de locatie si distilerii. Melasa, recoltata din trestia de zahar se amesteca cu apa sau cu apa si drojdie si se lasa la fermentat. In functie de perioada in care se lasa la fermentat, romul poate fi mai slab sau mai tare. Urmeaza distilarea, pentru care iar nu exista o metoda standard. Se pot folosi ori coloane de distilare, sau alambicuri traditionale. Apoi bautura se pune la invechit, de obicei in butoaie de stejar in care a fost inainte whiskey pentru 1 sau 30 de ani, timp in care isi schimba culoarea in galben, devenind din ce in ce mai inchis cu trecerea anilor.

Datorita climatului tropical comun pentru cele mai multe zone producatoare de rom, bautura se maturizeaza intr-un ritm mult mai rapid decat este tipic pentru scotch sau coniac. O indicatie a acestui ritm mai rapid este data de „cota ingerilor”, sau cantitatea de produs pierdut la evaporare, care poate ajunge pana la 10%. 

Dupa perioada de imbatranire urmeaza amestecarea bauturii pentru a-i asigura un gust consistent. In acest proces, romul poate fi filtrat pentru a i se indeparta culoarea acumulata in perioada de maturizare sau se poate adauga caramel pentru reglarea culorii.  

White Label –  Romul alb se invecheste cel putin un an, este usor, slab, are un buchet delicat ceea ce il face perfect pentru pregatirea cocktail-ului;

Gold Label – Romurile aurii stau in butoaiele de stejar in jur de trei ani, au un gust fin si o culoare mai inchisa, dar si o aroma mai puternica;

Dark Label – Este cel mai inchis la culoare, cel mai aromat si mai greu dintre romuri.

Pe langa principalele tipuri de rom mai exista si altele in functie de amestecarea bauturii cu diverse mirodenii pentru a-i da un gust condimentat, sau infuzarea cu arome de fructe. De obicei, cantitatea de alcool pur continuta de rom este de 40%, dar exista bauturi care contin pana la 75%.   

Romul alb este folosit in general pentru cocktailuri, in mixuri cunoscute sub numele de Mojito, Pina Colada sau Mai Tai. Romurile Dark Label sau Premium (are un pret ridicat din cauza felului in care este produs) nu se amesteca si se beau, cel mult cu un cub de gheata. (sursa: gp.ro)