Ce este și cum se manifestă nevroza anxioasă indusă de spondiloza cervicală? Află totul despre această afecțiune frecventă
Nevroza anxioasă indusă de spondiloza cervicală este o afecțiune frecventă. Iată prin ce se caracterizează și cum poate fi tratată.
Nevroza constă într-o serie de afecțiuni psihice, marcate de anxietate și comportament de evitare. Pe lista nevrozelor anxioase se află: tulburarea de panică fără agorafobie, agorafobia (frica de spații deschise) cu tulburare de panică, fobii sociale, fobii specifice (de anumite insecte, animale, obiecte, persoane), tulburarea obsesiv-compulsivă, stresul posttraumatic, tulburarea de stres acută, tulburarea de anxietate generalizată, anxietatea datorată condițiilor medicale generale și anxietatea indusă de o substanță.
Prin urmare, nevroza anxioasă poate fi indusă și de spondiloza cervicală, o afecțiune caracterizată prin modificări degenerative progresive, ce afectează oasele şi articulaţiile gâtului odată cu înaintarea în vârstă. Mai poartă denumirea și de osteoartrită cervicală și apare, de regulă, la persoanele peste 50 de ani. Cel mai întâlnit simptom la persoanele care se confruntă cu spondiloză cervicală este durerea din jurul omoplatului, iar în cazurile mai grave se ajunge la o stare de amorțeală a brațelor. Durerea devine mai puternică din cauza oboselii și poiate scădea în intensitate după odihnă. Dacă vorbim despre cazuri mai grave, simptomatologia este următoarea: amețeli puternice, pierderea echilibrului, migrene, gât rigid, dureri în umeri și ceafă, schimbarea comportamentului, imposibilitatea de a face naumite mișcări cu gâtul sau cu brațele, rigiditate în zona gâtului și umerilor (mai mare dimineața, la trezire) și dificultate la înghițire (apar rar, în cazul în care măduva spinării este comprimată) sau greață.
Nevroza anxioasă poate fi indusă de spondiloza cervicală
Nevroza anxioasă poate fi descrisă ca fiind anxietate excesivă, care persistă mai mult de un an. Cele mai frecvemte simptome sunt: neliniștea, oboseala, lipsa de concentrare, sensibilitatea la stimuli externi, iritabilitatea, rigiditatea gâtului și a umerilor, durerile de cap, palpitațiile, amețelile și insomnia.
De cele mai multe ori, tulburarea debutează în perioada adolescenței, fiind întâlnită și la persoanele cu vârsta peste 35 de ani (în special la femei).
Cauza apariției nevrozei anxioase nu este clară, însă se cunoaște faptul că o influență covârșitoare o au factorii genetici, experiențele negative personale și în familie, stresul sau disfuncția sistemului nervos autonom.
Un tratament eficient pentru anxietatea excesivă îl constituie anxioliticele (benzodiazepinele). Acestea trebuie utilizate o perioadă scurtă de timp, deoarece pe termen lung poate duce la dependență psihologică, somnolență și disfuncție cognitivă și motorie. Un tratament fără efecte adverse este psihoterapia. Aceasta presupune terapie cognitiv-comportamentală și tehnici de relaxare.
În cazul în care boala nu este tratată, aceasta își va urma cursul cronic, fiind agravatăp de stresul cotidian. Pentru ameliorarea simptomelor, este necesar să luați legătura cu un medic, care să vă consulte și alături de care să mențineți o relație bună, de încredere, pe termen lung.
Trăsături comune ale persoanele care suferă de nevroză anxioasă
Este posibil ca unele persoane să aibă un comportament nevrotic, chiar fără ca ele să știe. Cu toate acestea, există o serie de trăsături comune, pe care le au majoritatea celor care se confruntă cu nevroză anxioasă. Aceștia se plâng constant de simptome fizice, chiar dacă ele nu există și se stresează inutil pentru lucruri mărunte. Mai mult, au gânduri obsesive și au o nevoie permanentă de perfecțiune. Sunt dependenți de o altă persoană sau de alte persoane, nu pot gestiona în mod eficient nevoile de bază și au o obsesie asupra sănătății și siguranței unui copil.
Se poate ca persoanele nevrotice să aibă un comportament dramatic la probleme minore, să prezinte dificultăți în ceea ce privește relațiile cu ceilalți oameni și să fie foarte invidioși.
Așadar, dacă vă regăsiți în acest comportament, luați legătura cu un medic și stabiliți împreună cu acesta un tratament adecvat.