Ce este esofagita de reflux și cum se manifestă? Iată câte tipuri de esofagită există

Esofagita de reflux, cunoscută și sub denumirea de esofagită peptică, reprezintă o complicație a bolii de reflux gastroesofagian. Alte complicații mai pot fi: ulcerul esofagian, stenozele esofagiene peptice și esofagul Barret (leziune premalignă).

Boala de reflux gastroesofagian își face apariția în momentul în care cantitatea de conținut gastric care refulează în esofag este peste limitele normale, generând simptome supărătoare, cum sunt pirozisul (senzaţie de arsură retrosternală inferioară, ce poate iradia ascendent către baza gâtului) și regurgitația (refularea conținutului gastric în cavitatea bucală, fără efort de vomă). Aceste manifestări pot fi asociate, sau nu, cu leziuni esofagiene, consecințele depășirii mecanismelor normale antireflux.

Boala de reflux gastroesofagian poate să apară la orice vârstă, însă cei mai predispuși sunt adulții peste 40 de ani. Afecțiunea este întâlnită și la femeile însărcinate, simptomele dispărând imediat după naștere.

Cum se manifestă esofagita de reflux?

Esofagita constituie o inflamație sau o iritare a esofagului, tubul muscular care transportă alimentele de la gură la stomac. Cauzele frecvente ale acestei inflamații sunt refluxul gastroesofagian, efectele secundare ale unor medicamente, dar și infecțiile bacteriene sau virale. Refluxul are loc atunci când conținutul de stomac și acizii se întorc în esofag. Tulburarea poate provoca simptome diverse, de la probleme de înghițire și până la dureri în gât. Lăsată netrată, boala poate determina apariția ulcerelor, cicatrizare sau îngustare severă a esofagului.

Cele mai comune simptome ale esofagitei de reflux sunt: dificultăți la înghițire, durere când înghiți, durere de gât, voce răgușită, arsură, durere în piept, greață, vărsături, dureri abdominale epigastrice, scăderea apetitului și, uneori, tuse.

Pentru ameliorarea acestor simptome, este necesară oprirea fumatului, evitarea consumului excesiv de alcool, ridicarea capului patului cu 5 – 10 cm, evitarea decubitului dorsal timp de 3 ore după masă, scăderea în greutate – pentru pacienţii supraponderali, evitarea aplecatului imediat după masă, evitarea meselor abundente (de preferat 3 mese pe zi cu 2 gustări intercalate), evitarea consumului de grăsimi, cafea, ciocolată, ceai, băuturi carbogazoase, mentă, citrice, tomate, condimente, ceapă, usturoi, oţet și evitarea unor medicamente : aspirină, teofilină, diazepam, estrogen, progesteron etc.

Tipuri de esofagită și factori de risc

Esofagita poate fi de mai multe tipuri, și anume: eozinofilă, iritativă, medicamentoasă și infecțioasă. Esofagita eozinofilă reprezintă o inflamație determinată de supraproliferarea de leucocite (eozinofile) în mucoasa peretelui esofagului. Lucrul acesta se petrece în momentul în care corpul răspunde exagerat unui alergen.

Esofagita iritativă este provocată de refluxul gastroesofagian, ca urmare a inflamației cronice și a iritării esofagului.
În ceea ce privește esofagita medicamentoasă, aceasta este determinată, așa cum îi spune și numele, de medicamente, care cresc secreția de acid din stomac. De regulă, apare și când pastilele sunt înghițite fără apă.

Deși este rară, esofagita infecțioasă poate fi cauzată de bacterii, viruși, ciuperci sau paraziți.

Factorii de risc pentru dezvoltarea esofagitei sunt: sistemul imunitar slăbit (pacienții cu HIV, SIDA, leucemie, diabet), chimioterapia, intervențiile chirurgicale în zona pieptului, unele medicamente, vărsăturile cornice, obezitatea, consumul de alcool și tutun sau un istoric familial de alergii sau esofagită.