Diabetul insipid: ce este această boală
Ce este diabetul insipid? Diabetul insipid este foarte diferit de diabetul de tip 1 și tip 2, care se caracterizează prin supraîncărcarea sângelui cu glucoză. Această formă de diabet este legată de o problemă cu hormonul anti-diuretic (ADH). Acest hormon permite organismului să reabsoarba apa. Adică împiedică organismul să respingă toată apa absorbită.
Ce este diabetul insipid?
În mod normal, apa absorbită este procesată de rinichi, care o curăță și o sortează: o parte este păstrată pentru a hidrata corpul, iar cealaltă parte este eliberată ca urină. Dar la persoanele cu diabet insipidus, rinichii nu reușesc să reabsoarba apa tratată. Apoi, totul este respins prin urinare. Această tulburare este împărțită în două simptome: setea extremă (numită polidipsie) și o cantitate mare de urină care este eliminată, foarte limpede (poliurie).
Adesea, bolnavii manifestă o sete continuă și copleșitoare. Sunt suprahidratate și au dureri de cap, greață sau deshidratati atunci când nu pot bea atât cât au nevoie.
De asemenea, există două tipuri de diabet zaharat: diabetul nefrogenic insipidus, numit DIN, care face ca rinichii să reziste la hormonul anti-diuretic (ADH), chiar dacă este secretat normal. Iar diabetul central insipidus (DIC), care determină hipotalamusul să nu secrete suficient acest hormon DHA, împiedicând organismul să absoarbă apă. Această a doua formă este cea mai frecventă.
Care sunt cauzele
În 40% din cazuri, nu se știe de unde provine diabetul insipidus. Dar, pentru restul cazurilor de diabet, au fost identificate anumite cauze: după encefalită, anumite operații neurochirurgicale, anumite boli (tuberculoză, sarcoidoză, meningită), poate fi și consecința unui traumatism cranian.
Pentru tipul nefrogenic, sunt posibile cauze ereditare. Se poate datora, de asemenea, unei succesiuni de probleme renale sau chiar de absorbția anumitor medicamente (anestezie cu metoxifluran, aminoglicozide, săruri de litiu).
Cum se trateaza
Deși diabetul insipidus este rar (un caz la 25.000 de persoane), acesta poate fi tratat. Scopul este de a preveni pacientul să se hidrateze excesiv sau să se deshidrateze. Acesta este tratat cu desmopresină, care imită funcția hormonului anti-diuretic.