Cât durează un meci de handbal și cât ține o repriză

Deși nu se bucură de la fel de multă popularitate precum fotbalul, handbalul este un sport care merită atenția oricui și dacă te-ai întrebat vreodată cât durează un meci de handbal află că și acesta, la fel ca fotbalul, se împarte în două reprize.

Când vorbim despre cât durează un meci de handbal, este important de menționat că spre deosebire de fotbal, în handbal timpul de joc este fructificat și nu există trageri de timp, asta deoarece la fiecare întrerupere a jocului, cronometrul este oprit.

Cât durează un meci de handbal?

Handbalul este unul dintre cele mai populare sporturi din lume și acesta se poate juca atât pe terenul de joc, cât și în sală. Durata unui meci amical de handbal variază în funcție de vârsta și nivelul jucătorilor.

În ceea ce privește meciurile oficiale de handbal, acestea sunt formate din două reprize de 30 de minute fiecare. Durata unei reprize poate fi mai mai mare sau mai mică în funcție de regulamentul jocului. Între cele două reprize, se mai organizează și o pauză de 15 minute, în care jucătorii să se odihnească. De asemenea, nu există diferențe de timp între meciurile de handbal feminin și cel masculin.

Când vorbim despre cât durează o repriză de handbal, trebuie să adăugăm și time-out-urile acordate. Fiecare echipă are dreptul la maxim două per repriză. În ultimele 5 minute ale meciului, echipa are dreptul la un singur time-out. Un time-out ține, în general, un minut.
Meciurile de handbal pot să se termine și în egalitate. Dacă trebuie neapărat ales un câștigător, atunci se adaugă reprize extra, de câte 5 minute fiecare. Dacă și atunci se menține egalitatea, se poate ajunge și la lovituri de la 7 metri. Modelul este asemănător cu cel din fotbal.

Istoria acestui sport

La fel ca și baschetul sau voleiul, jocul de handbal a fost inventat de un profesor de gimnastică. Doar că acesta nu preda la un colegiu nord-american, ci în Germania. Carl Schellenz a adaptat, de fapt, jocul de fotbal.
Primele echipe de „handbal” erau formate din câte 11 jucători, iar terenul era de dimensiunea celui de fotbal, ceea ce explică și scorurile destul de asemănătoare. Însă ideea lui Carl Schellenz nu era cu totul orginală. La sfârșitul secolului al XIX – lea și în primele două decenii ale secolului al XX – lea existau deja mai multe variante, practicate în Boemia, Danemarca sau Germania.

Fost campion de atletism, Carl Schellenz a gândit handbalul în 11 special pentru femei, cărora fotbalul le era mai degrabă interzis. Succesul noii discipline s-a datorat și poziției de profesor la Școala Superioară de Sport din Berlin, deținută de acesta. Astfel, viitori profesori de educație fizică își începeau cariera știind deja regulile și cu gustul pentru acest joc.

Devenit foarte popular în Germania, handbalul în 11 a fost inclus în 1936 în programul Jocurilor Olimpice de la Berlin, turneu la care a participat și România. Dar abia în 1972, la Munchen, pentru bărbați și în 1976, la Montreal, pentru femei, avea să devină handbalul un sport olimpic autentic.
Așadar, datorită jocurilor olimpice s-a stabilit oficial cât durează un meci de handbal și s-a impus treptat și numărul de 7 jucători, astfel încât spre sfârșitul anilor 1960 cel în 11 a rămas o amintire.