Care este religia evreilor? Ce înseamnă Iudaismul

Religia evreilor este iudaismul. În acest articol vom dezvălui ce înseamnă iudaismul pentur evrei, care sunt asemănările şi deosebirile față de alte religii. Iudaismul reprezintă una dintre cele mai vechi religii practicate în mod continuu în lume, având originile cu aproximativ 4.000 de ani în urmă.

Șabatul, cunoscut și sub denumirea de Sabat, reprezintă ziua de odihnă și rugăciune în tradiția evreiască. Termenul provine din limba ebraică și echivalează cu ziua de sâmbătă în calendarul săptămânal. Observarea Șabatului începe cu câteva minute înainte de apusul vineri și se încheie la apariția a trei stele pe cer sâmbătă. Este un moment dedicat odihnei, reflectării și comuniunii spirituale în cadrul comunității evreiești.

RomaniaTV

Ministrul Muncii, anunţ de ultimă oră pentru angajaţi şi angajatori

Observatornews.ro

Sfânta şi Marea Miercuri din Săptămâna Patimilor. Tradiţii şi obiceiuri în ziua în care Iisus a fost trădat de Iuda

Care este religia evreilor! Ce înseamnă iudaismul

În prezent, aproximativ 15 milioane de oameni din întreaga lume practică această credință. Această religie ancestrală a fost prima care a adoptat monoteismul (credința într-un singur Dumnezeu). Iudaismul și poporul evreu au o istorie lungă și bogată, marcată de persecuții și exiluri tragice, dar și de rezistență și putere.

Cartea sfântă a iudaismului poartă numele de Tanakh și reprezintă Biblia ebraică, în care se regăsesc, printre alții și Iisus Hristos dar și Maica Domnului.. Aceasta este împărțită în trei secțiuni distincte: Torah, Nevi’im și Ketuvim. Torah, sau Tora sacră, constă în cele „Cinci cărți ale lui Moise” – Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii și Deuteronomul. Aceste cărți, care relatează povestea creației și a istoriei primilor oameni, fac, de asemenea, parte din Vechiul Testament al Bibliei creștine.

Cartea Genezei detaliază povestea creației, prezentând ideea că Dumnezeu a creat pământul și tot ceea ce se află pe el în șase zile, odihnindu-se în ziua a șaptea. Geneza relatează, de asemenea, povestea lui Avraam, considerat tatăl iudaismului. În jurul anului 1800 î.Hr., Avraam a trăit în Mesopotamia, în orașul Ur (în prezent Irak). În acea perioadă și în acea regiune, politeismul era obișnuit.

Avraam și soția sa, Sara, au dorit întotdeauna să aibă copii, dar nu au fost binecuvântați cu niciunul. În cele din urmă, într-o revelație divină, Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să creadă și să se închine doar Lui, unicul Dumnezeu adevărat. Prin „Legământul Avraamic”, Dumnezeu i-a făcut lui Avraam trei promisiuni majore: să părăsească țara sa, poporul său și casa tatălui său pentru a merge într-o țară pe care Dumnezeu i-o va arăta, să devină o națiune mare și binecuvântată, iar numele său să fie înălțat. Aceasta a fost o idee revoluționară pentru acea perioadă, introducând credința într-un singur Dumnezeu într-o societate care practica politeismul.

Credințe fundamentale în iudaism

Credința într-un unic Dumnezeu, omnipotent și omniscient, care a creat întreaga existență și nu are pereche. Credința în existența unui suflet care continuă să trăiască după moarte. Acțiunile desfășurate în timpul vieții influențează natura vieții de apoi.

Credința în Tzedakah, adică caritate și susținerea justiției sociale. Tora afirmă: „Nu vei recolta în întregime colțurile câmpului tău… și nu vei strânge fiecare strugure din viea ta; le vei lăsa pentru săraci și pentru străini”. Comunitatea evreiască are o istorie îndelungată de sprijinire a justiției sociale și de oferire a carității, mulți evrei alocând 10% din veniturile lor celor în nevoie.

Credința în venirea Mesia sau mashiach. Majoritatea evreilor consideră că Mesia nu a sosit încă. Deși recunosc importanța lui Iisus din Nazaret, (Își recomandăm să citești acatistul domnului nostru Iisus Hristos) nu îl consideră Mesia în același mod cum creștinii o fac. În schimb, Tanakh profețește că va veni un Mesia care va inaugura o eră nouă, numită Era Mesianică, prin reconstruirea Templului Sfânt din Ierusalim, reunirea evreilor în Țara Sfântă și instaurarea păcii eterne, sfârșitul foametei, războiului și suferinței. Textele sacre evreiești susțin că, odată cu venirea Mesia, fiecare evreu care a trăit va învia pentru a fi martor la creația unui nou cer pe Pământ, sub conducerea Lui Dumnezeu. Această credință în înviere influențează normele funerare evreiești, interzicând incinerarea și presupunând că trupurile vor fi îngropate intacte. La sfârșit trebuie menţionat faptul că este aproape imposibil ca religia evreilor să fie rezumată într-un articol, având numeroase informații și numeroase lucruri foarte importante.