Capii vaccinării trag unii în alții. Pe întuneric

În „Ia pastila SRS”, pe care urmează să o postez astăzi, am conturat eșecul operațiunii de vaccinare. Simt însă nevoia să intru în detalii. De ce proiectul imunizării populației României se transformă în mod implacabil într-un eșec? Cine sunt vinovații? Și ce urmează să se întâmple dacă, până în vară, nu reușim să vaccinăm de două ori zece milioane de persoane?

Oamenii de știință, care se pronunță în favoarea imunizării populației unei țări prin vaccinare în masă, sunt categorici cu privire la unele condiții pe care trebuie să le îndeplinească România. Cea mai importantă este ca vaccinarea a zece miioane de oameni cu câte două injecții să aibă loc înaintea termenului de imunizare. Care variază între șase și opt luni. Ceea ce înseamnă, făcând o simplă socoteală aritmetică, faptul că în fiecare zi, inclusiv în zilele de weekend, trebuie vaccinate între 80.000 și 100.000 de persoane. Autoritățile de la București nu vor atinge acest obiectiv. Din câteva motive deja foarte bine conturate.

Centrele de vaccinare necesare unei asemenea operații de mare anvergură sunt insuficiente. Sunt necesare mult mai multe centre de vaccinare în întreaga țară, stabilite în locuri adecvate și dotate corespunzător cu aparatură și personal medical plătit. În continuare, autoritățile locale se plâng că nu au banii necesari. Iar Guvernul, tot în continuare, ne asigură că le va da bani. Dar de unde? În condițiile în care nu există încă un buget aprobat în Parlament.

În acest moment, aparent cel puțin, situația nu este chiar atât de dramatică. Pentru că s-au redus drastic dozele de vaccinuri. În țară sosesc mai puține transporturi decât fusese programat. Autoritățile răsuflă ușurate, arătând cu degetul către producător. Numai că lucrurile nu stau deloc așa. Un alt motiv, al treilea, pentru care sistemul nu funcționează, este că platforma electronică elaborată de serviciul secret, Serviciul de Telecomunicații Speciale, dă rateuri după rateuri. Astfel încât cetățenii nu prea se mai pot înscrie. Convenabil pentru Guvern. Dă vina și pe STS.

Ne aflăm parcă într-o încăpere în care lumina a fost stinsă și toți trag orbește unii în alții. Opoziția trage în coaliția aflată la putere. Opinia publică trage în colonel-doctor Valeriu Gheorghiță, care este strategul șef al campaniei naționale de vaccinare. Acesta trage în Guvern, motivând că nu are suficiente centre de vaccinare. Guvernul trage în autoritățile locale. Autoritățile locale trag și ele în Guvern. Și toată lumea mai trage într-o direcție. În Guvernul Orban doi și jumătate. Care nu a procedat, cum s-a întâmplat în alte state, angajând contracte suplimentare de vaccin. Iar acum, iată, am rămas cu spatele decsoperit. Iar ultima salvă, de astă dată cvasi-colectivă, îl vizează pe producător. Care nu ne dă cât s-a angajat să ne dea.

Haideți să aprindem puțin lumina. Și să analizăm această situație la rece. Să vedem mai întâi care este cea mai importantă consecință a faptului că nu vaccinăm între 80.000 și 100.000 de cetățeni pe zi. Ne va prinde termenul de șase-opt luni de la prima vaccinare, fără ca populația să fi fost imunizată, fără deci ca zece milioane de cetățeni să fi primit de două ori vaccinul. Asta înseamnă pe scurt că Iohannis va fi silit să-și arate din nou bicepsul. Să se mai vaccineze o dată. Și, rând pe rând, vor face acest lucru pentru a se proteja de coronavirus toți cei care s-au vaccinat în primul val, apoi în al doilea val și așa mai departe. Povestea asta s-ar putea să nu se mai termine niciodată. Costurile în plan material, economic și social vor fi imense. Nu numai vaccinarea se poate transforma într-un perpetuum mobile, dar și economia va continua să rămână blocată mult și bine. În condițiile în care vor urma noi valuri ale pandemiei.

Vinovați sunt mulți. Și ei trebuie să răspundă ce puțin cu funcția. Vinovat este cine a decis ca un colonel doctor, indiferent cât de bun colonel este și indiferent cât de bun doctor este, să conducă o operațiune logistică de o anvergură națională. Este limpede de mult că omul nu face față. Dar nici ministrul Sănătății nu face față. Pentru că din prima zi de la înscăunare trebuia să-și suflece mânecile, să ia județele la rând și să găsească soluții împreună cu autoritățile locale. Să se fi dat cu capul de toți pereții domnul Vlad Voiculescu, și să găsească locații, instrumental și personal remunerat. Socotind cu pixul cum să facă pentru a exista o capacitate de vaccinare non stop de 80.000-100.000 de oameni pe zi. Să bată din picior la ușa lui Cîțu, pentru a-l detemina pe acesta să scoată de unde știe bani. La fel cum a știut să îndatoreze România. Încă din prima zi, Florin Cîțu, în calitate de premier, avea obligația să facă ceea ce nu a făcut Ludovic Orban. Să suplimenteze prin contracte făcute de România cantitățile de vaccinuri care urmau să intre în țară. Pentru că se știe de mai mult timp că Pfizer nu mai poate livra cât a promis. Dar premierul a preferat să stea cu brațele încrucișate. Este vinovat. Vinovat este și cine a decis ca dintre atâtea firme mari și performante de IT pe care le avem în țară, taman STS, care a mai dat câteva spectaculoase rateuri, să conceapă platforma electronică de vaccinare. Cea care nu funcționează. Evident că unul dintre vinovați, dar nu singurul, este și șeful STS. Care nu se lasă clintit din post.

Mult timp s-a afirmat că românii, vezi Doamne, nu vor să se vaccineze. Total fals. Românii dau buluc, cel puțin românii vulnerabili, dar nu au unde să se înscrie și nu au unde să se vaccineze. Alte categorii au fost mai iute de mână. Așa-zisele persoane din instituțiile esențiale ale statului, care s-au disimulat și ele în valul doi. După ce s-au înscris ca la carte și după ce, în ceea ce privește aceste categorii, lucrurile merg unse, iată, vine Guvernul și cu o ipocrizie incredibilă ne comunică că s-a decis ca de acum încolo oamenii în vârstă de peste 65 de ani să se înscrie într-o proporție de 70%, iar ceilalți într-o proporție de doar 30%. Dar de fapt nu prea au mai rămas în aer decât persoanele vulnerabile. Și pentru mizeria asta ar trebui să răspundă cineva.

În încheiere pun pariu cu oricine este dispus că prin vară, cel târziu la începutul toamnei, Klaus Iohannis se va vaccina din nou. Dar nu știu dacă va mai avea tupeul să-și arate bicepșii în fața camerelor. Poate că o va face discret. Intrând și el în rând cu reprezentanții așa-ziselor servicii esențiale. Tot ce mai aștept acum este ca cineva să pună mâna pe calculator și să socotească câte victime vor mai exista în condițiile în care populația României nu va fi imunizată în următoarele șase-opt luni. Și ce costuri urmează să suporte societatea dincolo de alte traume.