Fiecare bun creștin știe că îngerul păzitor este dat omului la botez pentru a-l păzi în chip nevăzut de ispitele diavolului, de căderi în tot felul de păcate, de a-l mângâia în necazurile vieții și de a-l îndemna prin gând la toată fapta bună.

Îngerii nu au doar rol de protecție ci sunt și un ajutor pentru oameni să înţeleagă realitatea eternă a lui Dumnezeu şi o călăuză spre Împărăţia Cerurilor, fiind mijlocitori între Cer şi pământ.

Cu alte cuvinte, îngerii păzitori ajută oamenii fiind în același timp aproape de Dumnezeu, dar şi aproape de om. Preoții sunt de părere oamenii și îngerii lor păzitori conlucrează și trag împreună pentru aceleași deziderate. Practic, oamenii și îngerii lor păzitori au aceeaşi rădăcină, cu aceeaşi obârşie, fiind două entități ce au un obiectiv comun.

În scrierile bisericești, îngerul păzitor este prezentat ca un fel de „dublu ceresc al omului”, Toma d’Aquino considerând că îngerii există pentru că există ordine. În anghelologie este faptul că îngerii au o calitate specifică, şi anume de a fi simultan aproape de Dumnezeu şi aproape de om.

Cum se citește Canonul îngerului păzitor

Canonul îngerului păzitor începe cu paragraful:

„Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin“, ce trebuie spus de trei ori.

După care se rostește „Facerea lui Ioan Monahul“, Cântarea 1: glasul al 8-lea, care se încheie cu paragraful:

„Tu ești, Stăpână, liniștea și adăpos­ti­rea ce­lor învăluiți în marea păca­telor. Pentru a­ceasta alerg către a ta adă­postire, fiind în­văluit cu viforul a multe feluri de patimi.“

În continuare se rostesc Cântarea 3, Cântarea 4, Cântarea 5, Cântarea 6 – Condacul, glasul al 2-lea, Cântarea 7, Cântarea 8 și Cântarea 9, cu Stihirile, ale aceluiași, glasul al 2-lea:

„Îngerule al lui Dumnezeu, cel ce stai fără mijlocire înaintea Sfintei Treimi, nu înceta a te ruga pentru mine, robul tău.

Ca unul care ai luat tărie de la Dum­ne­zeu a păzi sufletul meu, nu înceta, cu acoperă­mân­tul aripilor tale, a-l aco­peri pe el pururea.

Har fie lui Iisus, Cel ce te-a dat pe tine mie, mare păzitor sufletului meu și armă asupra vrăjmașilor mei, de Dum­nezeu cin­stitule înger.

Învrednicește-mă și pe mine să do­bândesc împărăția cea de sus a lui Dum­nezeu, ca împreună cu tine să cânt cântarea Sfintei Treimi.

Slavă…

Lumină a doua tu ești, după Dum­nezeu, o, păzitorul meu; nu înceta a-mi ajuta ca să văd și eu lumina Dum­nezeirii cea în trei străluciri.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Stăpâna îngerilor și a oamenilor, Năs­că­toare de Dumnezeu, nu înceta a ruga, Fecioară, pe Fiul tău pentru mi­ne, robul tău.“

Rugăciune către sfântul înger păzitor

La finalul Canonului îngerului păzitor se citește Rugăciunea către sfântul înger păzitor:

„Sfinte îngere, cel ce stai înaintea pă­ti­mașului meu suflet și al vieții me­le celei ticăloase, nu mă lăsa pe mine, păcătosul, nici nu te depărta de mine pentru neînfrânarea mea. Nu da loc dia­volului celui viclean, ca să-mi stă­pânească cu silnicie acest trup muritor.

Întărește mâna mea cea slabă și neputincioasă și mă îndreptează la calea mântuirii. Așa, sfinte îngere al lui Dumnezeu, păzitorul și acoperitorul sufletului și al trupului meu celui ti­călos, iartă-mi toate cu câte te-am mâhnit în toate zilele vieții mele și orice am greșit în această zi.

Acoperă-mă în această noapte și mă păzește de toată ispita celui potrivnic, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeu; și te roagă pentru mine către Domnul, ca să mă întărească întru frica Sa și vrednic să mă arate pe mine, robul Său, bunătății Sale. Amin.“

Și în încheiere „Doamne, miluiește“ spus de 3 ori și apolisul.