Canonul de împărtășanie: Ce trebuie să faci pentru Sfânta Liturghie

Taina împărtășaniei este foarte importantă pentru orice creștin ortodox, iar pentru asta trebuie respectat un canon de împărtășanie.

În primele veacuri de creștinism, împărtăşania putea fi făcută la fiecare Sfântă Liturghie. După secolul al IV-lea, preoții au început să se opună împărtăşirii rare, considerând că lipsa împărtășaniei ar fi chiar una dintre cauzele îmbolnăvirii.

Spre exemplu, Sfântul Macarie Egipteanul i-a spus unei femei că „niciodată să nu neglijezi a merge la biserica lui Dumnezeu şi a te împărtăşi cu Tainele lui Hristos Domnul! Aceasta ţi s-a întâmplat pentru că timp de cinci săptămâni nu te-ai apropiat de Preacuratele Taine“.

În epoca apostolică, împărătășania se săvârşea seara, după agapa frăţească, după modelul Cinei celei de Taină. După secolul al II-lea, agapele s-au mutat după Sfânta Liturghie a Împărtășaniei, mai ales pentru a-i ajuta pe cei săraci. Ulterior au apărut canoane care interziceau agapele organizate în biserică, Sfânta Liturghie și agapa având loc în încăperi separate. Atunci a început să se facă împărătășania pe nemâncate sau cu ajunare, potrivit Canonului 41 al Sinodului de la Cartagina, din 419. Această practică a rămas până în zilele noastre, atât pentru clerici, cât şi pentru credincioşi.

Canonul de împărtășanie: Rugăciunile începătoare

Canonul de împărtășanie începe cu paragraful din Rugăciunile începătoare:

„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție !

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție !

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție !

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și datatorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toata întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre“.

După, se rostește „Tatăl nostru“, Cântarea întâia, care se încheie cu paragraful:

„Dumnezeiască Maică, ceea ce ești bună și binecuvântată, care ai odrăslit spicul cel nearat și de mântuire lumii, învrednicește-mă că, mâncându-L pe Acesta, să mă mântuiesc“.

Pe urmă se spune Cântarea a treia, Cântarea a patra, Cântarea a cincea, Cântarea a șasea, Cântarea a șaptea, Cântarea a opta, Cântarea a nouă, Psalmul 22, care se încheie cu paragraful:

„Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile“.

Pe urmă se rostește Psalmul 23, Psalmul 115, se fac trei metanii și se spun troparele de închinăciune.

Apoi, se rostește „Doamne miluiește“, de 40 de ori, și se fac metanii.

Rugăciuni din Canonul de împărtășanie

În cadrul canonului de împărtășanie se rostesc, de la Rugăciuna Întâia, până la Rugăciunea a Douăsprezecea.

Apoi se citesc troparele:

„Îndulcitu-m-ai cu dorul Tău, Hristoase, și m-ai schimbat cu dumnezeiasca Ta dragoste: ci arde cu focul cel fără de materie păcatele mele și mă învrednicește a mă sătura de desfătarea care este întru Tine, că de amândouă veselindu-mă, să slăvesc, Bunule, venirea Ta.

Întru strălucirile sfinților Tăi, cum voi intra eu, nevrednicul? Că de voi îndrăzni să intru în cămară, haina mă vădește că nu este de nuntă, și voi fi legat și lepădat de îngeri. Ci curățește, Doamne, intinăciunea sufletului meu și mă mântuiește, ca un iubitor de oameni.“

După aceasta, se zice rugăciunea:

„Stăpâne, Iubitorule de oameni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă Sfintele acestea, pentru că sunt nevrednic, ci spre curățirea și sfințirea sufletului și a trupului și spre arvunirea vieții și a împărăției ce va să vie.

Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi, părtaș mă primește, că nu voi spune vrăjmașilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îți voi da ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisindu-mă strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru împărăția Ta.“