Bufnița polară. Cea mai mare și agresivă specie de păsări prădătoare din lume

Cu dimensiuni impresionante pentru o pasăre zburătoare, aceasta atacă, dacă are ocazia, aproape orice. Bufnița polară este o pasăre deosebit de inteligentă care poate trăi în sălbăticie până la 10 ani, iar în captivitate chiar și 35 de ani.

Caracteristicile bufniței polare

Lungimea corpului este de aproximativ 70 de centimetri, iar anvergura aripilor atinge un metru și jumătate. Deși cântărește doar 3 kilograme, bufnița polară este un prădător extrem de eficient. Aceasta este una dintre puținele specii de păsări care nu este pe cale de dispariție.

Aceasta are un aspect deosebit, cu un penaj alb și pestriț extrem de des, acoperit cu un înveliș de grăsime menit să o protejeze de frig. Ochii sunt de un galben intens, mari pentru mărimea capului, cu scopul de a vedea cât mai bine prada. Aripile lungi, pe lângă zburat, au și rol în echilibrarea temperaturii.

Bufnițele de zăpadă sunt cele mai mari păsări din regiunea antarctică. Femelele sunt mai corpolente decât masculii. Cei din urmă își stabilesc teritorii în perioada de împerechere și le apară folosindu-se de vocalize și poziții amenințătoare.

Bufnițele polare sunt păsări solitare și teritoriale. Chiar și așa, sunt păsări migratoare. Migrația este totuși imprevizibile. Aceasta nu se bazează pe sezoane sau vreme, ci mai mult pe abundența hrănii. Acestea se mută dintr-un loc în altul și se împerechează atunci când și unde prada este abundentă.

Masculul cucerește de obicei femela aducându-i prăzi pe care tocmai le-a prins și chiar hrănind-o.

Cu ce se hrănește bufnița de zăpadă

Bufnițele polare sunt animale carnivore. Datorită calității lor de a-și roti capul la 270 de grade, dar și a simțului vizual foarte dezvoltat, acestea vânează de la înălțime.

Spre deosebire de alte specii de bufnițe, aceasta vânează și în timpul zilei. Aceasta atacă aproape orice, gâște, rațe, păsări cântătoare, pește (pe care îl pescuiește direct de la suprafața apei), iepuri, ratoni, șoareci, marmote, cârtite, veverițe și practic orice altceva poate prinde și doborî.

Găsindu-și prada, aceasta atacă din zbor, prinzând-o cu ghearele ascuțite și cu ciocul care poate sfâșia foarte ușor carnea. Prada o poate înghiți pe de-a-ntregul, nefiind nevoie să mestece datorită sucul gastric puternic. Oasele nedigerabile, dinții, blana și penele sunt regurgitate la 18-24 ore după hrănire.

Bufnița polară vânează adesea în jurul cuibului, fapt ce favorizează și protecția puilor. Femele sunt niște animale foarte protective și devin foarte agresive dacă puii lor se află în pericol. Prin adaptarea la mediu, arealul larg pe care îl ocupa, gama largă de prada pe care o preferă, precum și agresivitatea cu care își protejează urmașii, reușesc să aibă un sistem perfect de supraviețuire.

Acestea trebuie să se hrănească consistent din cauza climei reci și a dimensiunilor mari care cer un aport mare de proteine. De multe ori pândește capcanele puse de oameni pentru alți prădători mari și fură momeala, lucru destul de iritant pentru vânători.

Prin urmare, bufnița polară este o specie foarte rezistentă timpului, având o mare putere de adaptare, ceea ce a dus și la succesul speciei.