Boli de piele cu mâncărimi. Cele mai sigure metode pentru vindecare și calmare a zonei iritate

Boli de piele cu mâncărimi pot provoca disconfort sever, fiind și unul dintre principalele motive pentru a vizita un dermatolog. Mâncărimea duce la zgâriere, care poate provoca inflamație, deshidratare a pielii și, eventual, o infecție secundară. Pe piele se pot forma lichenificare, scuame și excoriații.

Mâncărimea poate fi declanșată de o varietate de stimuli, inclusiv atingerea ușoară, vibrația și contactul cu lâna. Există o serie de mediatori chimici, precum și diverse mecanisme care mediază senzația de mâncărime. Neuronii senzoriali periferici specifici fac posibilă experimentarea mâncărimii. Acești neuroni sunt diferiți de cei care răspund la atingere ușoară sau durere, conțin receptorul MrgA3, a cărui stimulare provoacă senzația de mâncărime. Mâncărimea intensă provoacă zgârieturi, care pot duce la modificări secundare ale pielii. La rândul său, atunci când bariera pielii este încălcată, mâncărimea se intensifică. Prin activarea inhibiției circuitului neuronal, zgârierea poate reduce temporar senzația de mâncărime, dar ulterior va duce la creșterea mâncărimii la nivelul creierului, exacerbând ciclul vicios mâncărime-zgâriere.

Boli de piele cu mâncărimi. Afecțiuni sistemice și primare

Mâncărimea poate fi un simptom al unei boli primare de piele sau, mai rar, o patologie sistemică. De asemenea, unele medicamente pot provoca mâncărime. Multe afecțiuni ale pielii sunt însoțite de mâncărime. Printre cele mai frecvente sunt piele uscată, dermatită atopica, noduli, eczemă, dermatita de contact și infecții fungice ale pielii însoțite de puncte roșii.

În cazul unei patologii sistemică, mâncărimea poate apărea atât cu cât și fără erupție cutanată. Cu toate acestea, dacă există mâncărimi intense fără erupții cutanate vizibile, probabilitatea unei boli sistemice sau a unei reacții la medicamente este mult mai mare. Bolile sistemice sunt mult mai puțin probabile să provoace mâncărime decât patologia pielii, dar cele mai frecvente cauze ale mâncărimii sistemice includ reacții alergice, de exemplu, la alimente, medicamente și înțepături de insecte. Precum și colestază sau boala cronică de rinichi.

Cauzele sistemice mai puțin frecvente ale pruritului includ hipertiroidismul, hipotiroidismul, diabetul, anemia cu deficit de fier, dermatita herpetiformă și policitemia vera.

Tratament pentru a scăpa de disconfort. Cum să ai grijă de pielea ta

Tratamentul oricărei boli primare este necesară. Îngrijirea de susținere include îngrijire a pielii, terapie externă, terapie sistemică și îngrijire a pielii. Mâncărimea, indiferent de cauză, se ameliorează prin spălare cu apă rece sau călduță, dar nu fierbinte, folosind săpunuri blânde sau hidratante. De asemenea, durata și frecvența scurtă a procedurilor cu apă, ungerea frecventă, umezirea aerului uscat, evitarea îmbrăcămintei iritante te vor ajuta să ameliorezi disconfortul.

Evitarea iritanților de contact, cum ar fi purtarea de lână, poate reduce, de asemenea, mâncărimile. Pentru prurit localizat, terapia locală poate fi suficientă. Acesta din urmă include loțiuni sau creme care conțin camfor și/sau mentol, pramoxină, capsaicină sau corticosteroizi. Corticosteroizii sunt eficienți pentru pruritul asociat cu inflamație, dar ar trebui evitați în condiții neinflamatorii.

Atunci când urmezi o terapie sistemică pentru boli de piele cu mâncărimi va fi necesară utilizarea agenților sistemici pentru mâncărimea întregului corp sau mâncărimea locală rezistentă la terapia externă. Antihistaminicele, în special hidroxizina, sunt foarte eficiente, în special împotriva mâncărimii nocturne și sunt cele mai frecvent utilizate. Antihistaminicele sedative trebuie utilizate cu prudență la pacienții vârstnici, în special în timpul zilei. Alte medicamente sistemice cu efecte antipruriginoase includ doxepina, colestiramina (pentru prurit asociat cu insuficiență renală, colestază și policitemie vera), antagonistul opioid naltrexonă (pentru prurit biliar), gabapentin (cu mâncărime uremică).