Boala Basedow, o afecțiune autoimună a glandei tiroide. Care sunt simptomele și cum se tratează
Boala Basedow este o boală autoimună care afectează glanda tiroidă. Astfel, glanda produce prea mult hormon tiroidian, o afecțiune cunoscută sub numele de hipertiroidism. O tiroidă hiperactivă cauzează probleme cu inima, precum și cu oasele și mușchii.
Tiroida este o glandă endocrină mică, în formă de fluture, situată în partea din față a gâtului, sub piele. Principala funcție este să regleze viteza metabolismului, care este procesul prin care corpul transformă alimentele pe care le consumi în energie.
Boala Basedow, simptome și cauze
Boala Basedow afectează mai multe femei decât bărbați și apare de obicei la persoanele cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani, dar poate afecta și copiii, și bătrânii. Riscul de a dezvolta afecțiunea crește dacă ai un istoric familial de boli tiroidiene sau fumați. De asemenea, este mai probabil să te confrunți cu aceasta dacă ai o altă boală autoimună, cum ar fi artrita reumatoidă, lupusul, diabetul de tip 1, boala celiacă sau vitiligo.
Debutul simptomelor bolii Basedow este treptat, adesea durând câteva săptămâni sau luni pentru a se dezvolta. Afecțiunea provoacă hipertiroidism, care accelerează anumite funcții ale corpului. Există multe semne ale hipertiroidismului și este posibil să experimentezi unele sau mai multe dintre ele în același timp. Printre acestea se numără bătăi rapide ale inimii, senzație de tremur, pierdere în greutate, diareea, glanda tiroidă mărită și slăbiciune musculară. Boala Basedow poate provoca, de asemenea, simptome ale bolilor oculare, inclusiv ochi nisipoși, umflați și iritați, sensibilitate la lumină sau vedere încețoșată. Aceasta se numește orbitopatie sau boală tiroidiană a ochilor. Numai aproximativ o treime dintre persoanele cu boala Basedow dezvoltă această afecțiune.
Cercetătorii nu știu ce anume cauzează bolile autoimune, cum ar fi boala Basedow. Un factor declanșează sistemul imunitar să supraproducă un anticorp numit imunoglobulină stimulatoare a tiroidei care se atașează de celulele tiroidiene sănătoase, determinând tiroida să producă prea mulți hormoni. Declanșatorul atacului poate fi o combinație între o predispoziție genetică și factori de mediu, cum ar fi stresul, virusurile sau infecțiile și sarcina.
Cum se tratează afecțiunea autoimună a glandei tiroide
Pentru a pune un diagnostic, un medic poate solicita analizele de sânge pentru a verifica nivelul hormonului tiroidian din sânge și cantitățile de hormon de stimulare tiroidiană (TSH). Un nivel scăzut de TSH indică faptul că glanda tiroidă produce prea mult hormon. Testele de sânge pentru anticorpi tiroidieni ajută la identificarea diferitelor tipuri de afecțiuni tiroidiene autoimune. Cele două tipuri de anticorpi legați de boala Basedow includ anticorpi stimulatori tiroidieni și imunoglobuline inhibitoare de legare a tirotropinei.
Boala Basedow este o afecțiune cronică, însă, cu toate acestea, tratamentele pot menține nivelurile hormonilor tiroidieni sub control. În plus, îngrijirea medicală poate chiar face ca boala să dispară temporar. Medicamentele antitiroidiene blochează producția de hormon tiroidian, însă într-un procent mic provoacă erupții cutanate și un număr scăzut de globule albe, ceea ce poate crește riscul de infecție. Rareori, se dezvoltă o boală hepatică. Terapia cu iod radioactiv implică administrarea unei doze de iod radioactiv sub formă de pilulă sau lichid, iar pe parcursul a două până la trei luni, radiația distruge treptat celulele glandei. Pe măsură ce tiroida se micșorează, nivelurile hormonale revin la normal. Persoanele care sunt însărcinate sau alăptează nu ar trebui să primească acest tratament. Medicamentele antitiroidiene, terapia cu iod și intervenția chirurgicală au beneficii și riscuri, dar nu există un consens în comunitatea medicală cu privire la care tratament este cea mai bună opțiune. Este important să discuți în detaliu toate cele trei opțiuni cu medicul în ceea ce privește cea mai bună alegere pentru a trata boala Basedow.