Blestemul Moscovei asupra Republicii Moldova

În momentul în care redactez această analiză, luni, ora 9.20, rezultatul la Chișinău nu este încă decis. Se joacă la mustață. Atât în ceea ce privește succesul sau eșecul referendumului pentru schimbarea Constituției în vederea aderării la Uniunea Europeană, cât și legat de șansa Maiei Sandu de a câștiga președinția în primul tur. Cu toate acestea, eu unul mă încumet ca prin prisma acestei confruntări electorale să estimez cu realism situația din Republica Moldova. Care, indiferent de rezultatul final, rămâne tot pe muchie de cuțit.
Este adevărat că Republica Moldova este supusă unui război hibrid în toată legea. Este cât se poate de adevărat și este de înțeles că Moscova și-a concentrat o bună parte din energii pentru ca Maia Sandu să nu redevină președinte al Republicii Moldova și mai ales pentru ca referendumul vizând aderarea la UE să nu aibă succes. Din punct de vedere strategic, Rusia are tot interesul să-și mențină în continuare sfera de influență asupra Republicii Moldova până la granița cu România și să împiedice aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Dacă privim lucrurile la rece, și-a utilizat la maximum resursele și logistica în acest scop. Dar rezultatul final, indiferent care va fi, nu poate să nu îi îngrijoreze pe toți cei care-și doresc un parcurs european al Republicii Moldova. Pentru că, indiferent de efectele eforturilor făcute de serviciul secret al Federației Ruse în colaborare cu diverse organizații anti-europene, scorul nu putea fi modificat în mod radical. Este o realitate pe care nu ai cum să nu o observi dacă ești cât de cât realist. În Republica Moldova există un puternic curent pro-rusesc – vezi sloganul „Moldova e Rusia” înscris pe gecile date cadou la referendum – și anti-european. Și mai există și un curent dureros, dar cât se poate de real, antiromânesc. În paranteză fie spus, este motivul pentru care Maia Sandu s-a ferit să vorbească vreodată despre posibilitatea reunificării Republicii Moldova cu România și care a determinat autoritățile de la Chișinău să-l declare persona non grata pe George Simion, întrucât acesta a dus ani de zile o campanie intitulată „Basarabia e România”. Așa stând lucrurile, chiar dacă referendumul trece, chiar dacă succesul său va fi marcat ca un mare eveniment istoric, parcursul Republicii Moldova către Uniunea Europeană va fi extrem de dificil. Asta în cazul în care Federația Rusă nu va identifica o formulă prin care să-l blocheze la un moment dat.

Am mai spus-o și repet. Republica Moldova este la pachet cu Transnistria. Aliații noștri euroatlantici, cei care încurajează și sprijină financiar Republica Moldova, pentru ca într-o bună zi să adere la UE, nu vor accepta cu niciun chip ca acest stat să se decupleze de Transnistria. Pentru că, dacă s-ar întâmpla acest lucru, Transnistria ar deveni pur și simplu, chiar dacă neoficial, un spațiu exclusiv al Federației Ruse. De altfel, în Transnistria staționează militari ruși și tot acolo sunt cele mai mari depoziție de muniție din Europa. Muniție aparținând Federației Ruse. Și pentru occidentali, și pentru Federația Rusă, Transnistria a fost, este și va rămâne cuiul lui Pepelea. Ca să nu mai vorbim de Găgăuzia.

În altă ordine de idei, observ că sentimentele rusofone, de-a lungul ultimilor 30 de ani, în loc să se diminueze, s-au accentuat sau, în cel mai bun caz, au rămas constante. Și eu am militat ani de zile pentru „podul de flori”, pentru unirea Basarabiei cu patria mumă. În acest scop, m-am deplasat de numeroase ori în Republica Moldova, unde am avut suficient de multe contacte pentru a înțelege că acolo ne confruntăm cu o realitate cruntă. Există o dată un mare număr de ruși profund atașați „Maicii Rusia”, indiferent cine este a putere. Și există și mai mulți rusofoni, o bună parte dintre ei aparținând unor familii mixte. În fine, există și o categorie de români care își spun moldoveni, care au militat nu pentru limba română, ci pentru „limba moldovenească” și care au resentimente profunde față de lumea occidentală, inclusiv față de conaționalii lor de dincoace de Prut. Și totul dincolo de influența Moscovei și de logistica pe are aceasta o utilizează în permanență.

Așa stând lucrurile, există fie posibilitatea ca peste câteva ore să aflăm că referendumul a eșuat și că și succesul Maiei Sandu este în pericol la prezidențiale, fie să ne fie comunicat un rezultat pozitiv provizoriu, dar care va fi puternic contestat, pus mult timp de aici înainte sub semnul întrebării, generator de tulburări politice și chiar mișcări de stradă, concluzia fiind că parcursul Republicii Moldova spre Uniunea Europeană va fi încetinit sau chiar la un moment dat blocat.

P.S.: M-am abținut să fac referiri directe de natură negativă la adresa Maiei Sandu. Din simplul motiv că mi se pare mai important un succes politic al pro-europenilor, indiferent cât de subțire va fi acesta, decât o analiză critică a legăturilor Maiei Sandu cu George Soros, cu progresiștii europeni și chiar cu reprezentanții unor curente anti-românești.