Balaurul dobrogean, cel mai mare șarpe din România: La ce lungime poate ajunge

Balaurul dobrogean este cel mai mare șarpe din România. Este un șapte neveninos, care face parte din familia colubride (Colubridae). Trăiește în zona de stepă și este întâlnit adesea în aproprierea locuințelor omenești.

Balaurul dobrogean, cunoscut și sub numele de șarpele cu patru dungi răsăritean, este răspândit în sud-estul Europei, Asia Mică, sud-vestul Federației Ruse, Caucaz, sud-vestul Kazahstanului, nord-vestul Turkmenistanului și vestul Iranului. În țara noastră, acesta este o specie protejată (Legea 13 din 1993), fiind găsit în județele Galați, Tulcea, Constanța și Buzău. Deseori este întâlnit în podurile caselor, unde vânează porumbei.

Balaurul dobrogean nu iubește soarele puternic. Se cațară în copaci, dar nu este un șapte foarte rapid. Adoră să mănânce mamifere rozătoare, șopârle, păsări și chiar ouă. Inițial, prada este omorâtă prin constricție, iar mai apoi este înghițită. Acest șarpe este neobosit, umblând după hrană de dimineață până seară.

Ce lungime are cel mai mare șarpe din România?

Spre deosebire de marii şerpi constrictori din zonele tropicale, balaurul dobrodean are o talie modestă. Cu toate acestea, rămâne cel mai mare șarpe din România, dar și cel mai mare din întreaga Europă. Adulţii au o talie medie cuprinsă între 120-180 centimetri, însă au fost întâlniți și șerpi care depășesc 2 metri.

De precizat este că masculii sunt mai mari decât femelele. De regulă, aceștia au o lungime totală (cap + trunchi + coadă) de 1275–1425 (în medie 1346) mm, iar femelele 1208 mm, juvenilii 400 mm. Lungimea de la vârful botului la marginea anterioară a fantei cloacale este 1035–1125 mm (în medie 1070,4 mm) la masculi, 1010 mm la femele și 327 mm la juvenili. În ceea ce privește lungimea cozii, aceasta atinge 240–300 mm (în medie 275,6 mm) la masculi, 198 mm la femele și 73 mm la juvenili. De asemenea, lungimea capului este de 30–35,3 mm (în medie 32,7 mm), iar lățimea este de 27-40,3 mm (în medie 30,6 mm). Grosimea corpului este de 5–6 cm. Ochii sunt de mărime mijlocie, cu pupila rotundă, iar dinții maxilari au o lungime egală. Osul palatin cu proces median este mai mare decât procesul lateral, iar carena (proeminenţă prelungită a unor organe) hemală a vertebrelor trunchiului se termină anterior față de condil (proeminenţă rotundă la extremitatea unor oase).

Balaurul dobrogean se împerechează în lunile iunie-iulie, iar după acuplare, femela depune în iulie 6-16 ouă în sol. Puii eclozează în septembrie-octombrie și au circa 15 cm.

Istoria Balaurului dobrogean în țara noastă

Blalurul dobrogean nu este decât o mărturie vie a modului în care accelerarea fenomenului de încălzire globală din ultimii ani a influențat arealul său de răspândire. După cum îi spune și numele, acest șarpe și-a făcut apariția pentru prima dată în zona Dobrogei, la începutul secolului XX.

Chiar și așa, datorită expedițiilor de teren din ultimii ani, a fost confirmat în mai multe județe ale țării, precum Iași, Galați, Vrancea și Buzău. Acest fapt indică o mărire a arealului de răspândire, influenţată de verile tot mai calde şi intensificarea fenomenului de aridizare a solului. Recent, a fost identificat în judeţul Buzău, în Rezervaţia Naturală Vulcanii Noroioşi.

Balaurul dobrogean sau șarpele rău, așa cum este numit de mulți, nu este nici mai rău, nici mai bun decât alte specii de şerpi. Acesta atacă atunci când se simte atacat și se ascunde rapid aunci când observă un om. Din păcate, oamenii din mediul rural îl ucid pe loc, atunci când îl întâlnesc.

Balaurul dobrogean este protejat prin lege, și anume prin Legea 13 din 1993, prin care ţara noastră ratifică Convenţia de la Berna.