Alegerea care i-a schimbat viața. În urmă cu 6 ani a vândut tot ce avea la Iași și a plecat cu fiul ei și un câine în Portugalia: „Dacă eu am putut, oricine poate” – FOTO

O ieșeancă a făcut alegerea vieții ei și a riscat totul. A vândut tot ce avea în Iași și a plecat spre Portugalia, unde și-a găsit liniștea sufletească. Privind înapoi, nu ar schimba pentru nimic în lume alegerea făcută și îi încurajează și pe ceilalți să își urmeze visul, chiar dacă pare imposibil

Daniela Burdia, în vârstă de 51 de ani, avea o viață stabilă în România, un loc de muncă respectat, o locuință, însă simțea că îi lipsește ceva. După o experiență scurtă într-un orășel din Portugalia, a simțit că acolo este locul potrivit pentru ea, astfel că s-a instalat în subconșient o idee pe care nu o mai putea opri. Astfel, în doar câțiva ani, inevitabilul s-a produs și a lăsat tot ce avea pentru o viață pe sufletul ei. Drumul a fost anevoios și plin de experiențe neașteptate.

A vândut tot ce avea în Iași și s-a stabilit în Portugalia

După câțiva ani de plătit chirie acolo, a decis să vândă tot ce avea în Iași și s-a stabilit în Portugalia definitiv. Își amintește că tranziția de la o țară la alta nu a fost deloc simplă, deși își făcuse planuri înainte să plece, tot au fost lucruri neprevăzute, însă în cele din urmă a reușit. Privind înapoi la începuturile vieții în Portugalia, se amuză de situațiile ciudate prin care a trecut. A lucrat toată viața ca profesoară de engleză, iar mulți dintre foștii săi elevi nu au uitat-o și încă țin legătura cu ea.

„Sunt deja stabilită de 6 ani în Portugalia și pot să spun că nu mă mai leagă nimic material de România acum. Am vândut tot ce aveam în România și mi-am cumpărat o casă într-un orășel din Portugalia, Guimaraes. Prima dată când am luat contact cu această țară a fost prin intermediul unui proiect european. Eram profesoară la un liceu din județul Iași și am fost cu elevii într-un schimb de experiență în mai multe țări, inclusiv în Portugalia.

Țin minte că într-o zi, în Barcelos, am zărit un copac ireal de frumos, avea flori de diferite culori, nu mai văzusem așa ceva și mi-am spus că eu, într-o bună zi, îmi voi trăi zilele în Portugalia și uite că s-a și întâmplat acest lucru, este o poveste complicată și inedită. Sunt două tipuri de români care vin aici, cei care pleacă de acasă din cauza sărăciei, pentru o viață mai bună și cei ca mine, care caută altceva. Nu a fost ușor, trebuie să recunosc, însă, dacă eu am putut, atunci oricine poate”, a precizat Daniela Burdia.

Primul contact cu viața portughezilor

Începutul a fost extrem de greu pentru ieșeancă, nu cunoștea foarte multe lucruri despre sistemul portughez. Învățată cu stilul de viață din România, să trăiască în Portugalia a fost un mare șoc pentru ea, însă a avut parte de sprijin din partea comunității și a oamenilor.

„Eu am venit în această țară în anul 2017, bineînțeles că înainte mi-am făcut planul foarte bine, m-am gândit la fiecare aspect, însă tot nu a fost simplu, deloc chiar. Era o perioadă mai dificilă a vieții mele și am decis că numai o schimbare majoră m-ar ajuta să merg înainte pe drumul potrivit. Totuși, trebuie să ai o doză de nebunie și noroc ca să pleci așa. Am plecat din România cu fiul meu, trei valize și un cățel, asta era tot ce aveam. Mi-am găsit chirie aici cu greu, în Portugalia este groaznic cu casele și chiriile, sunt extrem de scumpe, iar salariul minim este undeva la 820 de euro, pe când o chirie este minim 500 de euro. În fine, am ajuns în Portugalia cu fiul meu și ne-am început viața aici. A fost extrem de dificil pentru amnadoi la început, însă nu am dorit să renunț. Calea ușoară nu duce de cele mai multe ori către mari succese.

Când l-am dus prima dată la școală, mi-a zis că el nu poate intra într-o școală și clasă unde totul este complet nou, însă am găsit o prietenă bună în directoarea școlii, care efectiv a stat vreo două-trei zile în bancă cu el pentru a-l ajuta să se acomodeze, ceea ce s-a și întâmplat. Nivelul de empatie și înțelegere aici este foarte mare, lumea te ajută. La început aveam unele dubii că a fost alegerea potrivită pentru că, atunci când e ceva nou, provocările sunt mari și e mai confortabil să nu trăiești încojurat de provocări, însă nu am renunțat și în cele din urmă a ieșit cum mi-am dorit, consider că sunt foarte norocoasă.

Acum sunt căsătorită cu un portughez, Mingos, un bărbat bun cu care împărtășesc pasiuni comune: arta, muzica, cultura și civilizația universală. Împreună am reușit să creăm un cămin frumos, armonios, echilibrat. Am prieteni aici, de naționalități diferite, și cu toții trăim în liniște și pace. Aici ești prieten și cu șoferul de la Uber și cu vânzătorul de la magazin care mă ajută să duc cumpărăturile până acasă, dacă sunt prea grele”, povestește Daniela Burdia.

Diferențele de mentalitate dintre România și Portugalia

Viața în Portugalia este mult mai relaxată, într-adevăr, oamenii se confuntă cu grijile de zi cu zi, însă știu să le gestioneze mult mai bine. Chiar dacă situația financiară nu este extrem de strălucită nici pentru portughezi, au învățat să se descurce și nu uită niciodată să se relaxeze și să se bucure de viață.

„Trebuie să vă spun că, aici, oamenii au ajuns să se respecte, își fac timp să iasă la o cafea, să se relaxeze, o oră, două, nu contează, nu-și fac atât de multe griji. Trebuie să vă gândiți că nici ei nu o duc foarte bine din punct de vedere financiar. Au trecut printr-o dictatură la fel ca noi, care i-a lăsat într-o sărăcie extrem de mare, însă uite că ei au reușit să evolueze, pe când noi încă ne străduim.

Deși portughezii sunt oameni simpli, arta de a trăi e mai bine cunoscută de ei decât de români, care sunt inteligenți și posedă multe cunoștințe, însă sunt repetenți la arta de a trăi: mult stres, muncă în exces, interes peste masură pentru a acumula bunuri materiale, fapt care le fură mult din viață. La început, când am venit aici, multe lucruri mi se păreau absurde, de exemplu, magazinele, cele mai multe cafenele sunt închise duminica, când normal ar putea să facă cel mai mult profit atunci.

Însă soțul meu mi-a spus că și angajații trebuie să aibă duminica liberă, sunt unele lucruri mai importante decât banii. Recent, am adoptat o pisică, am mers la adăpostul de animale, de unde am luat-o. Oricum eu mă gândeam mai de mult să fac asta, ziceam că o să iau una de pe stradă, însă în toți acești ani nu am văzut un animal fără adăpost pe stradă, nimic. Ce diferență față de Iași, unde aproape la fiecare colț de stradă găsești un anaimal fără stăpân. Aici, cetățenii se implică în comunitate, iar corupția e aproape inexistentă comparativ cu România. Dacă vrei să te stabilești în Portugalia, trebuie să gândești și să trăiești ca un portughez, altfel nu vei reuși aici”, a mai adăugat Daniela.

Nu ar schimba pentru nimic în lume decizia făcută

Ea nu regretă nicio secundă decizia făcută, având o viață fericităalături de soțul ei și de fiul său, iar recent și-a cumpărat o casă în Portugalia. A vândut tot ce avea în România pentru a își putea permite acest lucru. Acum, fiul ei a început facultatea, unde studiază chineză și japoneză, iar ea continuă să-și descopere toate laturile.

„Eu, în cei 6 ani de când sunt aici, mi-am schimbat percepția despre lume, nu știu dacă este neapărat rău sau bine, însă știu că este cel mai potrivit lucru pentru mine. În acest timp, am reușit să-mi fac o firmă, ofer meditații la engleză, am elevi din toată Europa și încă foarte mulți din România. Sunt un om creativ, iubesc foarte mult să pictez, să creez sub orice formă, mereu am câte ceva de făcut, însă am învățat aici că trebuie să mai ai grijă și de tine. La început mi-am expus picturile în Guimaraes, era o zi specială pe an când oamenii își pun la dispoziție casele pentru ca artiștii să expună lucrările. După, ușor am început să expun mai mult și chiar și în Spania. Acum am o expoziție în Santiago de Compostela, Spania.

De-a lungul anilor am vândut multe tablouri, inclusiv și la cumpărători din România. În România aveam un job stabil la stat, aveam casa mea, munceam foarte mult, nu îmi luam deloc liber, că e o rușine să stai degeaba în Romania, însă acum am învățat să-mi acord timp mie și familiei mele și să mă respect mult mai mult. Am vândut tot ce aveam în România și, neavând nicio rudă rămasă acolo, practic nu mă mai leagă nimic. Scopul meu în viață nu e să ajung bogată, ci să fiu fericită pentru că timpul vieții noastre nu este nelimitat și trebuie să îl apreciem la maxim. Pe de altă parte, văzând lucrurile din exterior, am înțeles parcă mai bine ce înseamnă să fii român și sunt mândră de acest lucru.

Cel mai mult îmi lipsesc tradițiile și obiceiurile de la noi, avem o comoară pe care trebuie să o prețuim. Aici, deși e frumos de sărbători, ca peste tot, nu există atâta bogăție de tradiții, noi, românii, avem din plin, de asta mi-e dor când mă gândesc la România, prima mea țară. România e o comoară de tradiții, cultură, frumuseți naturale. Că tot a fost 1 decembrie, le-aș dori românilor să aibă cât mai multă înțelepciune și să se trezească, să se bucure mai mult de viață și să își ajute mai mult semenii și să le pese mai mult de mediul în care trăiesc. Ar fi păcat să ne pierdem”, a încheiat Daniela Burdia.

Daniela Burdia a vândut tot ce avea în Iași și a plecat cu fiul ei în Portugalia, unde a găsit un loc pe care să-l numească „acasă”. Ieșeanca este foarte mândră de naționalitatea sa, însă nu s-ar mai întoarce vreodată să locuiască în România.