Această ieșeancă a ajuns la spital tușind și a murit la câteva ore după externare! Cum s-a ajuns la o asemenea situație nici medicii nu își pot explica – FOTO
O mamă eroină s-a stins la două săptămâni după ce s-a internat în spital. A lăsat în urmă opt copii care plâng disperați la căpătâiul ei. Totul a început de la o tuse. Copiii au aflat că are cancer și nu i-au spus, sperând că o vor salva. Femeia a murit la câteva ore după ce a ajuns acasă de la spital. În urma ei, opt suflete își urlă durerea
Sfârșit tragic pentru mama a opt copii din Iași. Întoarsă de câteva săptămâni în România din Danemarca, femeia a început să tușească. A mers la medic pentru un control de rutină și a fost internată în spital. Copiii i-au ascuns adevărul pentru a o proteja. Femeia fusese diagnosticată cu cancer în fază terminală. Sâmbătă (n.r.- 25 aprilie), femeia a fost externată. A simțit că trebuie să ajungă acasă pentru a se stinge în brațele disperate ale copiilor ei. Nimeni nu s-a așteptat ca de la o simplă tuse să primească un diagnostic care o va ucide în numai câteva săptămâni. A murit fără să știe că avea cancer. Fiica aștepta să-i spună față în față, dar nu a mai apucat. Fiica sa cea mai mică care o aștepta înapoi în Danemarca povestește tragedia prin care trece familia ei. Din cauza pandemiei, nici nu-și poate lua adio de la mama ei.
Totul a început cu o tuse
Agripina Ilie avea 60 de ani și era din satul Hărpășești, comuna Popești, județul Iași. Aceasta s-a stins din viață sâmbătă (n.r.- 25 aprilie) în brațele copiilor ei, la câteva ore după ce a fost externată de la Spitalul de Pneumoftiziologie din Iași. Femeia revenise în țară din Danemarca pe 29 februarie. A venit să-și revadă copiii. De cinci ani era plecată în Danemarca la muncă, alături de alte trei fiice ale sale. Așa cum povestește mezina familiei, de când a ajuns acasă a început să tușească. Nimeni nu s-a gândit la ce avea să se întâmple de fapt.
„Mama s-a întors acasă în vacanță. Lucra în Danemarca la un hotel. De când a ajuns acasă, începuse să tușească. Inițial a mers la Arcadia să-și facă niște controale și acolo i s-a spus să meargă de urgență la Spitalul de Pneumoftiziologie, pentru că are apă la plămâni. S-a internat în spital pe data de 14 aprilie. În afară de faptul că tușea, nu avea niciun alt simptom. În săptămâna respectivă i-au scos apa de la plămâni. Un litru jumătate din câte știu. În primele zile de la internare i-au luat biopsie din plămâni și la câteva zile distanță am aflat că are cancer la plămânul drept”, povestește Mihaela Chiruță, fiica cea mai mică a Agripinei.
A murit fără să știe că are cancer
Pentru că Mihaela, deși era plecată în Danemarca, ținea legătura cu medicii din spital, aceasta a fost înștiințată că mama ei are cancer. A vrut să țină ascuns acest lucru, să nu-i spună mamei ei, pentru a nu o impacienta. Sora mamei sale fusese diagnosticată cu aceeași boală și de un an de zile se chinuie să supraviețuiască. Când a aflat că mama ei are cancer, a cerut transferul la Institutul Regional de Oncologie.
„Am sunat medicii de la spitalul de Pneumoftiziologie ca să-i rog să o transfere pe mama la IRO Iași. Aceștia mi-au spus că mama trebuie mai întâi externată și mai apoi o putem interna la IRO. Acest lucru plus faptul că mama spunea că sta flămândă și însetată în spital ne-au convins să o luăm acasă. Luni, 20 aprilie, am vorbit cu medicul care se ocupa de îngrijirea ei și mi-a spus că nu mai are ce să-i facă. În urmă cu două zile am vorbit ultima dată cu mama și mi-a spus că îi e foame și sete. Nu se putea mișca și nimeni nu o putea ajuta. Cel mai tare mă doare că a murit flămândă și însetată”, povestește plângând Mihaela.
„A ajuns la spital pe picioarele ei și a plecat pe targă”
Sâmbătă (n.r.- 25 aprilie), familia femeii a decis să o ia acasă în speranța că o va salva. În jurul orei 12 la prânz, așa cum povestește fiica acesteia, a ajuns acasă cu ambulanța, iar la ora 17:00, Agripina a decedat sub privirile disperate ale familiei. Din Danemarca, Mihaela nu a putut auzi telefonic decât urletele îndurerate ale fraților săi.
„Când a ajuns mama acasă, abia de putea deschide ochii. Era într-o stare extrem de gravă. Nu putea decât să scoată sunete. Frații mei i-au pus telefonul la ureche și am putut să-i aud scâncetele pentru ultima dată. Cel mai dureros lucru pentru mine este să știu că nu pot ajunge să o iau pe mama în brațe pentru ultima dată. Nu pot să ajung la înmormântarea mamei pentru că m-ar băga direct în carantină. Mama a ajuns la spital pe picioarele ei și a plecat pe targă”, spune Mihaela.
Nu-și poate lua adio de la mama ei
Cea mai mare dorință a Mihaelei și a surorilor ei este să-și vadă mama, deși, în contextul actual, acest lucru este imposibil. Venind din Danemarca, acestea ar intra direct în carantină și/sau frații ei sau ceilalți participanți la înmormântare vor trebui să intre în autoizolare. Nici preotul din sat n-ar accepta să o înmormânteze pe Agripina dacă fiicele ei din Danemarca ar fi prezente la înmormântare.
„Cel mai tare mi-aș dori ca să mă ia cineva să mă ducă până la mama să o văd pentru ultima dată. Atât îmi doresc. De când era în Danemarca trăia a doua viață. A crescut opt copii mai mult singură și a fost extrem de chinuită, iar acum, când își găsise liniștea, s-a stins. În România lucra cu ziua și nu avea curent electric. Am un frate care ajunge astăzi (n.r.-ieri) cu trenul de la Timișoara. Nu a mai văzut-o de cinci ani. Am discutat cu el la telefon. Era distrus de durere. Pentru noi toți, este cel mai greu moment. Mama era cea mai scumpă ființă pentru noi”, mai spune Mihaela.
Nu își luase bilet de întors
Moartea mamei ei a venit ca un fulger. Mihaela urăște ziua în care și-a lăsat mama să revină în România. Agripina revenise în România pentru că odată cu venirea pandemiei, hotelul în care lucra nu mai avea clientelă. Nu își cumpărase și bilet de întoarcere către Danemarca. Acesta a fost să fie ultimul său drum.
„Nu avea bilet de întoarcere în Danemarca. Era în plan să revină abia când se mai liniștea cu pandemia ca să poată avea de lucru. Noi o ajutam cu banii, ea îi strângea pe ai ei. Am fi avut bani, am fi putut să împrumutăm de la bancă, orice, numai să ne ajutăm mama. Din păcate, iată, s-au ales banii de ea și de noi. Nu ne mai ajută la nimic și cel mai dureros e că nu o pot strânge în brațe. Cred că medicii din spital ar mai fi putut să o țină în viață”, adaugă mezina familiei.
Ce spune conducerea spitalului?
Redactorii cotidianului „Bună Ziua Iași” au contactat conducerea Spitalului de Pneumoftiziologie pentru a înțelege și din gura unor specialiști care a fost motivul pentru care Agripina s-a stins atât de repede. Ar fi putut fi salvată?
„Pacienta a ajuns la spital în fază terminală. Avea cancer de gradul IV, un tip de cancer galopant. Cadrele medicale au făcut tot ceea ce le-a stat în putință pentru ține femeia în viață. Familia a luat-o acasă pe proprie răspundere. Noi am fi putut să o transferăm la IRO pentru că acolo se merge doar pe bază de programare”, adaugă dr. Cristina Grigorescu, managerul unității medicale.
Din cauza unui tip de cancer galopant, Agripina nu a apucat să-și vadă nepoții mari, așa cum și-ar fi dorit. Din ceruri însă, mama ocrotitoare își va mângâia în fiecare seară pruncii, regretând, poate, plecarea sa mult prea timpurie.