Acatistul Sfinţilor 40 de mucenici din Sevastia – Când se citește

În fiecare an, pe 9 martie, creştinii de pretutindenii îi sărbătoresc pe cei 40 de sfinţi din Sevastia. Cu această ocazie, gospodinele pregătesc mucenici pentru familie şi pentru a da de pomană. Acest deşert, în unele zone, se numeşte mucenici, sfinţişori sau măcinici. Totodată, este bine ca, pe 9 martie, să citim acatistul sfinţilor 40 de mucenici.

Prin acatist se înţelege un imn de laudă, adresat lui Dumnezeu, Maicii Domnului sau unui sfânt. Provine de la termenul grecesc „ahatistos”, care înseamnă a şedea, a sta jos. Este pus cuvântului catismă, care înseamnă a sta în picioare în timpul rugăciunii.

Acatistul Sfinţilor 40 de mucenici

Mai trebuie adăugat ca acatistul se săvârşeşte fie cu o seară înainte de sărbătoarea propriu-zisă, fie în dimineaţa sărbătorii, înainte de Sfânta Liturghie.

Troparul, glasul al 1-lea

Pentru durerile Sfinților care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, și toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ție.

Condac 1:

Apărătoarei întruniri pentru credință, Mucenicilor de patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de închinătorii la idoli, veniți să prăznuim cu dragoste pomenirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu și să cântăm: Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Icos 1:

Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele neveștejite de durerea trupului, că suferind răbdați asprimea gerului, ca și tinerii evrei care oarecând văpaia focului privind, cântau: pe Domnul lucrurile lăudați-L și preaînălțați-L întru toți vecii! Pentru aceasta și noi cântăm așa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale lui învățături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că printr-Însul ți s-au deschis ușile raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viața cea nemuritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgăduințele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioși;
Bucură-te, în suferință cu totul nestrămutată;
Bucură-te, în biruință multora neasemănată;
Bucură-te, în lupte desăvârșit nerușinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristată;
Bucură-te, vistieria lui Hristos cea nedeșartă;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 2:

Voievodului ce vă îndemna din porunca împăratului să aduceți jertfă capiștii idolești, cu un gând i-ați răspuns, fără sfială: că dacă pentru împăratul cel pământesc, întru războaie ați biruit pe vrăjmași, cu cât mai vârtos pentru Împăratul cel fără de moarte nevoindu-vă, veți surpa și veți birui a lui răutate, cântând: Aliluia!

Icos 2:

Graiurile acestea auzindu-le, Agricola a zis către Sfinți: „una din două stă înaintea voastră să alegeți: ori zeilor să aduceți jertfe și să luați mari daruri, ori nesupunându-vă să fiți din oaste izgoniți și pedepsiți”, către care ei au răspuns că „Domnul se îngrijește de noi în cele de folos”; pentru aceasta le cântăm:
Bucurați-vă, ostașii lui Hristos;
Bucurați-vă, Sfinților Mucenici;
Bucurați-vă, răbdători de chinuri;
Bucurați-vă, cei binecredincioși și înțelepți;
Bucurați-vă, că ați defăimat făgăduințele netrebnice;
Bucurați-vă, că ați rușinat pe cei necredincioși;
Bucurați-vă, că ați luptat împotriva iernii;
Bucurați-vă, că ați năzuit la puterea lui Dumnezeu;
Bucurați-vă, că ați dobândit milă și dragostea Lui;
Bucurați-vă, că s-au scris numele voastre în ceruri;
Bucurați-vă, că v-ați învrednicit de asemenea dar;
Bucurați-vă, plinirea rânduielii sfinte;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 3:

De vreme ce singur mărturisești, au zis Sfinții ostași voievodului, că în mâna noastră stă a dobândi dragostea sau ura ta, să nu ne iubești pe noi căci ești fără de lege și de întunericul rătăcirii cuprins; ci milă lui Dumnezeu cel Atotputernic să fie cu noi, căci Lui Îi cântăm: Aliluia!

Icos 3:

Mărturia sfinților umplând de mânie pe păgân, a poruncit ca să-i arunce în temniță. Iar Sfântul Kyrion a zis către dânsul că „de la împărat nu ai stăpânire a ne munci, fără numai a cerceta plecările noastre”. După care cuvinte, el n-a mai îndrăznit a-i schingiui, însă îndată i-a întemnițat; iar noi, cu evlavie, cântăm așa:
Bucură-te, Kyrion înțeleptule;
Bucură-te, al frăției apărătorule;
Bucură-te, al semeției învingătorule;
Bucură-te, nădejdea celor de o credință cu tine;
Bucură-te, lauda legii lui Hristos;
Bucură-te, stâlpul Bisericii Răsăritului;
Bucură-te, ocrotitorul cetei tale;
Bucură-te, risipitorul eresurilor;
Bucură-te, chinuire neclintită;
Bucură-te, vas ales spre mântuire;
Bucură-te, trâmbiță insuflată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, paza cetei tale;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 4:

În temniță șezând sfinții, înțeleptul Kyrion nu înceta a-i povățui zicând că „precum cu un suflet și cu un gând am viețuit, așa și mucenicia să o săvârșim împreună; și precum am plăcut împăratului celui muritor, așa și Celui fără de moarte, Împăratului Hristos Dumnezeu, să ne sârguim a fi iubiți și să-I cântăm: Aliluia!”

Icos 4:

Petrecând ostașii închiși șapte zile, a opta a venit Licie voievodul, de împăratul trimis, ca să-i judece cu Agricola dimpreună. Ei, însă, fără a se înfricoșa, mergând la înfățișare, se rugau împreună citind psalmul lui David: „Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-ne și întru puterea Ta ne judecă”; iar noi le cântăm acestea:
Bucură-te, turmă mică;
Bucură-te, ceată sfântă;
Bucură-te, că în cuget ai fost una râvnitoare;
Bucură-te, și în trup cu un gând pătimitoare;
Bucură-te, în război ageră biruitoare;
Bucură-te, de vrăjmași vrednică învingătoare;
Bucură-te, a păgânilor stea luminătoare;
Bucură-te, la nevoi tuturor folositoare;
Bucură-te, că în munci ai putut fi răbdătoare;
Bucură-te, că de idoli n-ai vrut a fi primitoare;
Bucură-te, de eresuri strașnică prigonitoare;
Bucură-te, creștinilor veșnică apărătoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 5:

Stând Sfinții înaintea lui Licie, acesta le-a grăit: „Voi poate mai mari dregătorii așteptați de la împăratul? Eu sunt trimis a vi le da vouă, de vă veți supune legilor țării ca să jertfiți zeilor”. Iar Sfântul Candidus i-a răspuns: „Nu numai dregătoria nu voim cu asemenea cuvinte, dar și trupurile noastre vă dăm spre a dobândi dragostea Mântuitorului nostru Hristos, Căruia îi cântăm: Aliluia!”

Icos 5:

Îndată dar, voievodul a poruncit slujitorilor ce îi păzeau ca să-i lovească cu pietre spre a le astupa gurile; pietrele însă se răsfrângeau și tot asupra celor ce le azvârleau se întorceau, încât se ucideau unii pe alții. „O, minune!” strigau Sfinții, întărindu-se în credință; iar noi le cântăm:
Bucurați-vă, că ați biruit pe satana;
Bucurați-vă, că ați rușinat pe Licie;
Bucurați-vă, că ați uimit pe străjerii lui;
Bucurați-vă, că ați îmbărbătat toată oștirea;
Bucurați-vă, pentru asemenea mare faptă;
Bucurați-vă, că ați făcut a se minuna popoarele;
Bucurați-vă, că ați luminat înțelegerea privitorilor;
Bucurați-vă, că ați îngrozit pe închinătorii la idoli;
Bucurați-vă, că pentru voi s-a arătat puterea Duhului Sfânt;
Bucurați-vă, că întru voi a strălucit raza dumnezeirii;
Bucurați-vă, că prin voi s-au întors mulți eretici la credință;
Bucurați-vă, cei întocmai astăzi cu îngerii;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 6:

Voievodul rușinat văzându-se și neștiind ce să mai zică, striga către popor că vrăjitori sunt. Iar Sfântul Domnus i-a răspuns cu îndrăzneală că Dumnezeu a voit ca fețele celor fără de rușine ce hulesc pe Fiul Său să se zdrobească, și astfel să cunoască puterea lui Hristos și să-I cânte: Aliluia!

Icos 6:

Și iarăși ducându-i pe Sfinți la închisoare, ei se rugau cântând psalmul proorocului ce zice: „Precum sunt ochii slugilor la mâna stăpânilor, așa sunt ochii noștri către Domnul…”. Atunci glasul Domnului a grăit către dânșii zicând: „Cel ce crede întru Mine, de va muri, viu este”; pentru aceasta să-i cinstim și să zicem așa:
Bucurați-vă, întru Domnul, Care a grăit către voi;
Bucurați-vă, cei ce v-ați învrednicit de asemenea cinste;
Bucurați-vă, că v-ați întărit prin putere de sus;
Bucurați-vă, că v-ați socotit întocmai cu Apostolii;
Bucurați-vă, că s-a rostit către voi cuvântul lui Dumnezeu;
Bucurați-vă, că Cel ce S-a suit pe Cruce, S-a pogorât și în temniță;
Bucurați-vă, că Fiul Fecioarei întru voi S-a sălășluit;
Bucurați-vă, că biruitori v-ați arătat cu puterea Crucii;
Bucurați-vă, că Mielul lui Dumnezeu v-a rânduit răbdarea Să;
Bucurați-vă, cântăreților de cântări duhovnicești;
Bucurați-vă, organe bine răsunătoare;
Bucurați-vă, strune cuvântătoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 7:

După ce a strălucit ziua cea mult dorită de Sfinți, s-au dus ei din temniță înaintea tiranilor, cărora le-au grăit așa: „Faceți-ne nouă ce veți voi, că suntem creștini și nu ne vom închina zeilor voștri”. Atunci au văzut ei pe diavolul lângă Agricola stând și la urechi șoptindu-i. După care, iarăși cu credință au strigat: Aliluia!

Icos 7:

Neputând a suferi mai mult Agricola și Licie defăimarea ce le făceau Sfinții, au poruncit ostașilor să-i lege și să-i împingă ca pe o turmă de oi în iezerul de lângă cetatea Sevastiei, că era vifor mare și nu credeau a răbda asprimea timpului, înconjurându-i cu ostași; ei însă cu fața veselă au primit pedeapsa aceasta, pentru care le cântăm:
Bucurați-vă, că ați ieșit din cetele păgânești;
Bucurați-vă, că intrați în legiunile cerești;
Bucurați-vă, că vă gonesc voievozii întunericului;
Bucurați-vă, că vă primesc începătorii luminii;
Bucurați-vă, că îngerii privindu-vă se veselesc;
Bucurați-vă, că diavolii plângând se tânguiesc;
Bucurați-vă, că heruvimii vă umbresc sub aripile lor;
Bucurați-vă, că puterea iadului se zdrobește de sfaturile voastre;
Bucurați-vă, că serafimii cântă și prăznuiesc;
Bucurați-vă, că Agricola și Licie se oțărăsc;
Bucurați-vă, că apele Sevastiei v-au spălat de păcate;
Bucurați-vă, că în ele ați primit botezul;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 8:

După ceasul întâi din noapte, gerul întărindu-se foarte cumplit, trupurile Sfinților înghețaseră încât se puteau frânge. Unul, însă, dintr-înșii, nemaiputând răbda această asprime, fiind slab de credință, s-a despărțit de ceata cea sfântă și a alergat la o baie pe care o făcuse voievodul înadins pe malul iezerului pentru cel care s-ar întoarce din credința sa, dar toți ceilalți cu un glas au strigat: Aliluia!

Icos 8:

Punându-se Sfinții la rugăciune cu smerenie, spre a nu se putea răpi de puterea diavolului, către ceasul al treilea a strălucit peste ei o lumină mare de s-a încălzit văzduhul, gheața s-a topit și apa s-a făcut priincioasă. Iar acel dintre ei care alergase la baie s-a desfăcut ca ceară de căldura focului; pentru care să cântăm Sfinților acestea:
Bucurați-vă, că ați îmblânzit stihiile;
Bucurați-vă, că iezerul de gheață s-a topit;
Bucurați-vă, că apele cele amare s-au făcut priincioase;
Bucurați-vă, că crivățul și-a schimbat puterea sa;
Bucurați-vă, că v-ați izbăvit de iarna suferinței;
Bucurați-vă, că ați dobândit căldura raiului;
Bucurați-vă, că din întuneric ați ieșit la lumină;
Bucurați-vă, că lepra păcatelor s-a curățat de pe voi;
Bucurați-vă, că Soarele dreptății v-a strălucit vouă;
Bucurați-vă, că dorința barbarilor a rămas rușinată;
Bucurați-vă, că hotărârea voastră a stat nestrămutată;
Bucurați-vă, că ați dobândit dumnezeiasca bunăvoință;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 9:

În acea vreme, mai marele temniței, văzând lumina și uitându-se la cer, a văzut treizeci și nouă de cununi strălucite ca soarele, pogorându-se spre Sfinți și înțelegând că a patruzecea lipsea pentru acel ce se îndoise, a strigat către străjeri aruncându-se în iezer: „și eu mărturisesc pe Hristos de adevăratul Dumnezeu și Îi cânt Lui: Aliluia!”

Icos 9:

Cu această urmare a temnicerului, numărul Mucenicilor împlinindu-se după rânduiala de sus hotărâtă, diavolul nemaiputând răbda mărimea de suflet a lor, în chip de om se tânguia pe țărmuri, zicând: Cum de au lăsat lumeștii stăpânitori nechinuiți pe acești ostași semeți până a nu-i da în apă; iar noi, pomenind numele lor, cântăm:
Bucură-te, Kyrion;
Bucură-te, Candidus;
Bucură-te, Domnus;
Bucură-te, Hesychius;
Bucură-te, Heraclie;
Bucură-te, Smaragdus;
Bucură-te, Evnoicus;
Bucură-te, Valens;
Bucură-te, Vivian;
Bucură-te, Claudiu;
Bucură-te, Priscus;
Bucură-te, Teodul;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 10:

Iar a doua zi, venind necurații tirani la iezer, au văzut pe Sfinți vii și nevătămați de asprimea gerului cu temnicerul dimpreună, de care minunându-se mai ales, fiind cel mai credincios slujitor al lor, au întrebat pe ostași pricina și ei le-au povestit ceea ce urmase după lumină și cum s-a aruncat în apă, mărturisind pe Hristos și cântând: Aliluia!

Icos 10:

Atunci tiranii de mânie umplându-se, au poruncit ca legându-i să-i tragă spre mal și ducându-i la locul cel de muncă, au judecat ca să le sfărâme gleznele cu ciocane, care muncă săvârșindu-se cu multă cruzime, maica unuia dintre Sfinți ce se numea Meliton și era tânăr foarte, întâmplându-se de față, cu jale mare îl îmbărbăta, strigând către dânsul și către ceilalți:
Bucură-te, fiul meu cel iubit care astăzi te preaslăvești;
Bucură-te, Ioane, mult răbdătorule;
Bucură-te, Eutihie, înțeleptule;
Bucură-te, Xanthius, îndreptătorule;
Bucură-te, Aelian, preafericitule;
Bucură-te, Sisinnius, cel viteaz;
Bucură-te, Aggias, de Dumnezeu iubite;
Bucură-te, Meletie, primitorule de străini;
Bucură-te, Flaviu, cel cu nume mare;
Bucură-te, Acacius, fără de răutate;
Bucură-te, Ecdicius, învățătorule;
Bucură-te, Lisimah, de vrăjmași risipitor;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 11:

Când Mucenicii erau chinuiți de ostași, gura lor nu înceta a rosti rugăciunea aceasta: „Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursă vânătorilor; cursa s-a sfărâmat și noi ne-am izbăvit; ajutorul nostru este întru numele Domnului”; și așa grăind, și-au dat sufletul în mâinile lui Hristos cântând: Aliluia!

Icos 11:

Dar după ce s-au săvârșit din viață ca niște jertfe ale lui Hristos, voievozii întunericului au poruncit slugilor să pună trupurile Sfinților în căruțe și să le ducă la ardere, spre a nu rămâne creștinilor nici o nădejde de mângâiere, neștiind ce va urma. Noi însă, slăvindu-i, cântăm acestea:
Bucură-te, Alexandru, apărătorule;
Bucură-te, Ilie, cu Tezviteanul petrecătorule;
Bucură-te, Gorgonius, lauda Armeniei:
Bucură-te, Teofil, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Domitian, cuviosule;
Bucură-te, Gaius, preafericitule;
Bucură-te, Leontie, mândria împăraților;
Bucură-te, Atanasie, dulceața preoților;
Bucură-te, Chiril, mângâietorule;
Bucură-te, Sacerdon, preaminunate;
Bucură-te, Nicolae, cel milostiv;
Bucură-te, Valeriu, stegarul credinței;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 12:

Și după ce s-au săvârșit Sfinții, pe cel mai tânăr, Meliton, dând încă semne de viață, tiranii au poruncit să nu-l ducă la ardere, voind încă să-l mai muncească; maică să, însă, ridicându-l pe umerii ei, l-a dus la ceilalți, ca dimpreună să se topească trupurile lor; însă pe drum și-a dat sufletul cântând: Aliluia!

Icos 12:

Nici focul, nici apele n-au putut mistui Sfintele Moaște ale Mucenicilor. Căci, arzând lemnele, oasele lor au rămas nevătămate. Și în apă aruncându-i, a treia zi s-au arătat episcopului Armeniei, anume Petru, la mijlocul nopții, ca niște lumini strălucind, și așa i-au scos și i-au așezat la locuri de cinste, cântând:
Bucură-te, Philoctemon, iubitorule de cinste;
Bucură-te, Severian, făcătorule de minuni;
Bucură-te, Chudion, mângâierea bolnavilor;
Bucură-te, Aglae, bucuria celor întristați;
Bucurați-vă, stele neapuse ale Armeniei;
Bucurați-vă, crini neveștejiți ai Sevastiei;
Bucurați-vă, că numele voastre s-au scris în ceruri;
Bucurați-vă, că v-ați încununat prin îngeri;
Bucurați-vă, că ați surpat puterea idolească
Bucurați-vă, că ați sporit gloria creștinească;
Bucurați-vă, odrasle nemuritoare;
Bucurați-vă, oastea cea biruitoare;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 13:

O, de trei ori fericită și preanevinovată ceată a Mucenicilor! ție ne rugăm, grăbește de întărește credința noastră cu ajutorul tău cel sfânt, că printr-însa să dobândim cele de folos, cu milă dumnezeiască, ferindu-ne de dureri, de boli, de primejdii și de alte răutăți, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia!(de 3 ori).

Apoi se zice Icosul 1: Îngerii din cer cu cununi… și Condacul 1: Apărătoarei întruniri pentru credință…

Icos 1:

Îngerii din cer cu cununi de cinste s-au arătat sufletelor voastre cele neveștejite de durerea trupului, că suferind răbdați asprimea gerului, ca și tinerii evrei care oarecând văpaia focului privind, cântau: pe Domnul lucrurile lăudați-L și preaînălțați-L întru toți vecii! Pentru aceasta și noi cântăm așa:
Bucură-te, turmă a adevăratului Păstor;
Bucură-te, că prin ale lui învățături ai aflat mântuirea;
Bucură-te, că printr-Însul ți s-au deschis ușile raiului;
Bucură-te, că ai dobândit viața cea nemuritoare;
Bucură-te, că ai defăimat făgăduințele barbarilor;
Bucură-te, că te-ai lepădat de cinstea celor necredincioși;
Bucură-te, în suferință cu totul nestrămutată;
Bucură-te, în biruință multora neasemănată;
Bucură-te, în lupte desăvârșit nerușinată;
Bucură-te, în ispite fără preget neplecată;
Bucură-te, că în chinuri ai stat neîntristată;
Bucură-te, vistieria lui Hristos cea nedeșartă;
Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!

Condac 1:

Apărătoarei întruniri pentru credință, Mucenicilor de patruzeci, care în iezerul Sevastiei s-au aruncat de închinătorii la idoli, veniți să prăznuim cu dragoste pomenirea lor. Că vrednici sunt a ne izbăvi de toată primejdia prin rugăciuni către Dumnezeu și să cântăm: Bucură-te, ceată prealuminată a Mucenicilor!