Absolvent de Sorbona, picat la un master al Universităţii din Oradea: ” Școala asta fusese mai degrabă manea, decât sorbonea”

Un absolvent de Sorbona, una dintre cele mai prestigioase universități din lume povestește cum a picat la înscrierea la un master al Universității din Oradea. Tânărul a rămas marcat de faptul că profesorii nu l-au admins la master în contextul în care a susținut o probă orală care nu avea nicio regulă, niciun criteriu de departajare, nota fiind pusă pur și simplu subiectiv.

Un absolvent de Sorbona povestește cum a picat la un master al Universității din Oradea

Un articol critic referitor la modul de organizare a examenului de masterat într-o facultate a Universității din Oradea a fost publicat marți de Daniel Farcaș. Farcaș este licențiat în filosofie și litere la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, doctor în filosofie al Universității Paris 4 – Sorbonne și master în filosofie al Universității Paris 1 – Panthéon-Sorbonne. El a fost respins la un examen organizat de Departamentul de Psihologie al Facultății de Științe Socio-Umane, după o evaluare orală fără barem și pe care nu a putut-o contesta. Din acest motiv, Farcaș descrie universitatea orădeană, fără a o numi explicit, ca fiind „o sorbonea provincială”.

Farcaș povestește cum a decis să se înscrie la un masterat în psihologie clinică la această instituție, deși era conștient de numeroasele scandaluri de corupție. El a primit nota 5,66, suficient de mică pentru a fi printre primii respinși, în ciuda notei 10 la licență. Farcaș descrie experiența ca pe o aventură în „Vestul Sălbatic” al României academice, unde regulile și procedurile sunt incerte.

I s-a cerut certificatul de botez la înscriere

Regulamentul de admitere al facultății prevedea inițial că dosarul de înscriere trebuia să conțină un „certificat de botez”, cerință eliminată ulterior după ce Farcaș a pus întrebări. În ziua examenului, profesorii au sărit peste prima parte a proiectului din cauza pauzei de masă, iar comisia a adresat întrebări fără a oferi corecții. Cu toate acestea, după evaluare, i s-a spus că lucrarea era atât de greșită încât nu mai era nevoie de corecturi.

Farcaș menționează că regulamentul facultății specifică doar că contestațiile se depun după ora 14:00, fără alte detalii procedurale, iar regulamentul general al universității interzice contestarea probelor orale. Această ambiguitate procedurală face imposibilă contestarea rezultatului. De asemenea, nu există baremuri de evaluare publicate sau detalii despre punctaj, ceea ce ridică întrebări privind transparența și obiectivitatea procesului de evaluare.

Oradea este un oraș cu o dezvoltare rapidă

În contextul criticilor, Farcaș descrie Oradea ca un oraș în dezvoltare rapidă, cu o cultură efervescentă, dar sugerează că Universitatea din Oradea funcționează încă în parametrii unui sistem academic defectuos, marcat de scandaluri de corupție și acte de impostură academică. În anii ’90, universitatea era percepută ca o instituție mai degrabă superficială, iar deși generațiile s-au schimbat, moștenirea negativă pare să persiste.

Farcaș compară sistemul universitar românesc cu cele occidentale, subliniind că primul favorizează formalismul și statisticile, în detrimentul cunoașterii. El atrage atenția că, deși toate universitățile oferă diplome valabile, formarea profesională și competențele dobândite diferă semnificativ. Sistemul de acreditare românesc, ARACIS, este criticat pentru faptul că, deși respectă norme și proceduri, nu garantează neapărat eficiența educațională.

În concluzie, Farcaș avertizează părinții să își îndrume copiii către instituții de învățământ superior de încredere. El subliniază că, deși diploma oferită de aceste „sorbonele” românești este valabilă, competențele reale pe care le reflectă sunt discutabile. Farcaș își exprimă preferința pentru universitățile din Consorțiul Universitaria, considerându-le mai serioase și mai capabile să ofere o educație de calitate.