A dat înapoi Eduard Hellvig?

Coincidențele nu prea există, atunci când un demnitar al statului stă față în față cu „Justiția independentă”. Miercuri, Lucian Duță, fostul șef al Casei de Sănătate, condamnat într-o primă instanță la șapte ani de închisoare, se pare că l-a luat pe Dumnezeu de un picior. Deși se anunțase o sentință finală în apel, iată că totuși, ca prin minune, cererea sa de recuzare a completului a fost aprobată. Nu sunt sigur, dar s-ar putea să fie un caz fără precedent în analele Justiției, ca o soluție de recuzare să fie dată chiar în ziua în care ar fi trebuit dată sentința. Acest caz este însă sub toate aspectele extrem de interesant. Și unic în felul lui. Este posibil ca instituția condusă de Eduard Hellvig să fi intrat în panică. Deși așa ceva e rarisim. Și să încerce cumva o conciliere cu Lucian Duță.

În încercarea de a descifra această enigmă, trebuie să pornim de la premiza că sistemul Big Brother, respectiv supravegherea în masă a populației și a reprezentanților tuturor instituțiilor statului, este diamantul coroanei pusă pe capul Serviciului Român de Informații. Este cea mai puternică armă posibilă în acest moment. O armă letală, cu ajutorul căreia SRI, începând din 2017, de când Big Brother este perfect funcțional, a devenit stăpânul inelelor. Iar dezvăluirile lui Lucian Duță, făcute zilele trecute, riscă să arunce totul în aer, desigur, dacă vor fi urmate și de alte dezvăluiri. Despre ce este vorba?

Suplimentar față de detaliile pe care le-am oferit anterior, voi mai face astăzi două precizări. Dar nu înainte de a explica că acest sistem Big Brother, urmărit cu atât de mare insistență ca obiectiv de prim ordin de către vechea conducere SRI și finalizat sub noua conducere, nu putea fi realizat decât prin îndeplinirea cumulativă a câtorva condiții. 1). Canibalizarea celei mai mari baze de date existente în România vizându-i pe cetățeni, care aparține Casei de Sănătate. Aceasta s-a făcut cu acordul expres al lui Duță, dar și a președintelui de atunci al României, Traian Băsescu. 2). Acceptarea de către toate celelalte servicii secrete ca bazele lor de date privind Sănătatea să fie preluate, cu toate riscurile aferente, de către Casa de Sănătate. Sub presiunea CSAT, instituție condusă la acea dată de Traian Băsescu, serviciile secrete au acceptat în cele din urmă să-și pună pe tavă propriile baze de date privind situația personalului propriu în materie de sănătate. 3). Crearea unui soft extrem de performant, care să fie elaborat sub supravegherea directă a SRI, de către societăți IT agreate de cel mai important serviciu secret al țării. În acest scop, în baza unui caiet de sarcini cu dedicație, elaborat de ofițeri SRI, această operațiune a fost încredințată celor două firme de casă respectiv Siveco și Hewlett-Packard. 4). Achiziționarea unor motoare de căutare dintre cele mai performante din lume, optându-se în final pentru sistemul creat de Marea Britanie. 5). Accesarea de fonduri europene în vederea ducerii la bun sfârșit a întregii operații. Îndeplinirea acestor condiții a presupus însă angajamente și riscuri asumate de statul român și de sistemul de securitate național.

Statul român s-a angajat, prin Guvern, față de Uniunea Europeană ca, în schimbul fondurilor uriașe puse la dispoziție, să elaboreze cardul de sănătate cu tot suportul aferent, sistemul urmând a fi administrat în exclusivitate de către autorități civile, și doar în scopul asigurării pe această cale a unui mecanism de monitorizare a sănătății cetățenilor și de bună gestionare a mijloacelor existente. Prin urmare, nicio secundă Comisia Europeană nu și-a imaginat că întreg acest sistem urma să încapă pe mâna unui serviciu secret și să fie gestionat într-un alt scop decât ce legat de sănătate. A doua condiție a fost pusă de Marea Britanie. Guvernul Majestății Sale era conștient că punerea la dispoziție a motoarelor de căutare se poate transforma într-o armă letală îndreptată împotriva drepturilor și libertăților cetățenilor, atunci când aceste motoare de căutare nu sunt gestionate de o instiuție civilă, supusă unui control eficient și permanent. Astăzi, autoritățile din Marea Britanie au rămas efectiv paralizate aflând că, prin intermediul Casei de Sănătate, aceste motoare de căutare sunt utilizate de către principalul serviciu secret al României. Și că, prin intermediul acestuia, uriașa bază de date vizând populația României poate fi, în cazul unei scurgeri de informații, accesată de autorități ale unor terțe state.

Dezvăluirile lui Lucian Duță au declanșat în lumea invizibilă a serviciilor de informații o adevărată avalanșă. Bruxelles-ul se poate burzului, poate urechea statul român și poate cere banii înapoi. Iar Marea Britanie pur și simplu poate să refuze să asigure în continuare mentenanța motoarelor de căutare și, într-o asemenea eventualitate, sistemul Big Brother se prăbușește.

Pentru a înțelege mai bine cât de sensibil este acest caz, voi evoca o întâmplare extrem de semnificativă. După ce, sub presiunea CSAT, toate serviciile secrete au acceptat ca bazele lor de date privind sănătatea să fie integrate bazei de date deținute de Casa de Sănătate, un număr semnificativ de mare de cărți de identitate a fost respins de sistemul electronic. De ce? Pentru că acele cărți de identitate erau false. Emise anume pentru spioni interni și externi. Pentru persoane care, din diferite motive, acționau sub acoperire. Sub identități inventate. Numai că, pe aceste cărți de identitate false, fotografia era chiar a agentuui respectiv. În felul acesta, Serviciul Român de Informații, care a reușit să gestioneze prin canibalizare întreaga bază de date, a avut acces la unele dintre cele mai bine păstrate taine ale celorlalte servicii secrete. SIE, Armată, Interne, STS și SPP. În felul acesta, SRI a devenit, după cum spuneam, stăpânul inelelor. Iar sistemul Big Brother, edificat pe osatura Casei de Sănătate, diamantul coroanei.

Cine știe ce dezvăluiri ar mai putea să facă Lucian Duță, abandonat de vechea conducere SRI și de fostul președinte, și ignorat de noua conducere SRI și de actualul președinte. Încolțit într-un asemenea hal, cu sabia lui Damocles deasupra capului, tatăl unui copil de doi ani și riscând o închisoare de șapte ani, doctorul Lucian Duță, fost demnitar al statului, ca șef al Casei de Sănătate, căruia Maior și Coldea i-au ridicat în trecut osanale, este adus în situația disperată de a devoala totul. Și poate primele sale avertismente au fost corect recepționate de către Eduard Hellvig. Altfel nu-mi explic miracolul produs la Curtea de Apel.