A avut Mihai Eminescu frați sau surori? Blestemul familiei Eminovici care i-a urmat peste generații

Din păcate, avem foarte puține informații despre frații și surorile lui Mihai Eminescu. Totuși, datele pe care le avem vorbesc despre un destin tragic, plin de durere și suferință.

Majoritatea fraților și surorilor lui Mihai Eminescu au fost afectați de boli incurabile sau au ales sinuciderea. Se presupune chiar o predispoziție genetică spre boli sau afecțiuni psihice, precum depresia accentuată.

Frații și surorile lui Mihai Eminescu

Familia căminarului Gheorghe Eminovici, un personaj de origine țărănească, era numeroasă. Gheorghe Eminovici și Raluca Iurașcu, fiica unui boier din ținutul Joldești, județul Botoșani, au avut nu mai puțin de 11 copii, trei fete și opt băieți. Copilăria acestora s-a desfășurat la Ipotești, unde căminarul avea proprietăți, dar și în municipiul Botoșani, în casa lui din centrul actual al orașului. Mihai Eminescu, al șaptelea copil al familiei, s-a născut la 15 ianuarie 1850, într-o casă din Botoșani.

Informațiile despre frații și surorile lui Eminescu sunt limitate, fiind menționate doar câteva date biografice, în special în lucrarea criticului literar George Călinescu, dedicată vieții poetului. În plus, detalii despre frații și surorile lui Eminescu pot fi găsite în corespondența purtată între Mihai Eminescu, Gheorghe Eminovici și Harrieta Eminovici, sora poetului.

Din analiza realizată de marele critic literar și din sursele disponibile, se dezvăluie un destin tragic al familiei poetului Mihai Eminescu. Majoritatea fraților și surorilor săi au fost afectați de boli incurabile în secolul al XIX-lea, unii dintre ei suferind de afecțiuni severe pe tot parcursul vieții sau alegând să-și încheie viața prin sinucidere.

Fratele cel mare a murit în sanatoriu

Familia Eminovici, deși părea să fie numeroasă, formată din opt frați și trei surori, majoritatea au murit tineri.

Șerban Eminovici (născut în 1841) – A fost primul fiu al familiei și a avut o copilărie mai dificilă, petrecută în mare parte la Dumbrăveni. A fost un elev slab, repetent în școală și a avut un parcurs academic nereușit până când a devenit student la Viena, unde și-a dezvoltat abilitățile și a devenit apreciat în cercetarea medicală. Totuși, problemele financiare și de sănătate l-au afectat grav, ajungând să sufere de tulburări psihice și tuberculoză, murind în 1874 într-un sanatoriu din Berlin.

Niculae Eminovici – Al doilea frate a avut o educație foarte slabă și o viață marcată de probleme de sănătate și o situație financiară precară. S-a sinucis în 1884, împușcându-se în cap, în Ipotești.

Iorgu Eminovici – Al treilea frate al lui Mihai Eminescu a urmat o carieră militară promițătoare la Berlin și a impresionat prin inteligența și capacitățile sale. Cu toate acestea, moartea sa rămâne un mister, unele surse spunând că s-a sinucis prin împușcare, în timp ce altele menționează o cădere fatală de pe cal în timpul manevrelor imperiale.

Ilie Eminovici – A fost foarte apropiat de Mihai Eminescu în copilărie și a urmat un parcurs similar la școală, fiind, de asemenea, repetent. După ce a devenit adult, a studiat medicina și a murit în 1863 într-o misiune sanitară, infectându-se cu tifos.

Matei Eminovici – A fost cel mai longeviv dintre frați, trăind până în 1929. A avut o carieră militară și administrativă, ajungând căpitan în armata română și subprefect în mai multe localități. A fost implicat în acțiuni controversate legate de moartea și publicarea operelor fratelui său, dar a avut și el o viață marcată de necazuri personale.

Surorile lui Mihai Eminescu au avut, de asemenea, o viață scurtă, marcată de suferință și depresie, niciuna dintre ele neajungând la vârsta venerabilă.

Majoritatea fraților și surorilor lui Mihai Eminescu au fost distrusi de boli incurabile sau au ales să-și încheie viața prin sinucidere.