A ajuns un cunoscut milionar din Iași după ce s-a chinuit într-o cameră insalubră din cămin! Fermierul Ioan Buimac are o poveste ca în serialul Dallas. Omul de afaceri: „Și eu furam. Toată lumea fura”

Ioan Buimac este unul dintre cei mai mari fermieri din Iași și din zona Moldovei, care administrează peste 3.000 de hectare de teren agricol. Deși nu și-a imaginat niciodată că va administra o afacere de 10 milioane de euro, fermierul conduce cu o mână de fier ferma din comuna Andrieșeni, chiar dacă a ajuns la vârsta pensionării. Povestea lui Ioan Buimac o puteți citi în interviul acordat reporterilor „BZI”

Agricultorul în vârstă de 67 de ani, originar din Vaslui, a știut dintotdeauna că viața lui se va schimba după ce s-a mutat în Iași. A venit în Iași să învețe o meserie și aici și-a cunoscut soția, au întemeiat o familie, a înființat și o afacere de succes, în domeniul agricol.

„Rădăcinile mele sunt în Vaslui, în comuna Solești, fiu de țăran plecat cu gânduri mărețe la Iași, în 1968. Părinții mei aveau o situație financiară decentă, dar pentru că așa erau vremurile pe atunci, am ales să fac Școala Profesională și am ajuns operator chimist. Am muncit și eu la câmp, nu-mi era străină munca aceasta. Am vrut să fac Dreptul, dar fosta mea gazdă, unde stăteam în perioada liceului, mi-a zis că mai bine să fac altceva.

Am făcut la seral liceul și facultatea de studii economice, în niște condiții grele. Nu era ca acum, pentru tinerii din ziua de azi. Am cunoscut-o pe soția mea în anul 2 de liceu. La 22 de ani ne-am căsătorit. Copilul l-am făcut când aveam 25 de ani. Erau vremuri grele, dar cine nu voia, nu învăța atunci. Eu am fost ambițios și am vrut să nu rămân operator de mase plastice toată viața”, povestește Ioan Buimac.

Ioan Buimac a făcut sacrificii ca să reușească în viață

Ioan Buimac a vrut să aibă un serviciu mai bine plătit și de aceea s-a îndreptat spre o facultate de studii economice, care a reprezentat baza pentru cariera sa.

„M-am angajat la Fabrica de Mase Plastice în 1970 și am lucrat acolo 14 ani. Am plecat pentru că nu mai erau locuri de muncă acolo. Chiar dacă în comunism toată lumea avea locul de muncă asigurat, aici nu mai făceau angajări, ba băgau oamenii în șomaj. Era muncă grea acolo. În acea perioadă am stat în căminele muncitorești, din Bularga, așa-zisele blocuri de familiști. Tot atunci învățam pentru facultate și pentru că era mereu gălăgie din cauza familiilor cu copii, învățam în baie, cum puteam. Nu voiam nici să trezesc băiatul, să stau cu lumina aprinsă mult timp. Am suferit ca toți părinții. Nu găseai de mâncare, chiar dacă aveai bani. Am vrut să trec pe un post de economist la Mase Plastice, dar nu s-a putut, și atunci am schimbat domeniul”, mai spune Ioan Buimac.

Ioan Buimac, despre experiența de director la Abatorul din Tomești: „Și eu furam. Toată lumea fura, căci altfel nu se putea”

În anul 1994 a făcut primii pași spre domeniul care va rămâne în sufletul său tot restul vieții: agricultura.

„Șeful de la Fabrica de Mase Plastice mi-a zis să merg în agricultură. Atunci, în naivitatea mea, am ajuns la Iezăreni, la fostul IAS (Întreprindere Agricolă de Stat). În vechiul regim am fost director economic la Industria Cărnii, ulterior, am fost director plin la Abatorul din Tomești. Aveam aici 600 de oameni în subordine. Era muncă grea, se exporta carne de la noi în toată lumea. Și așa cum se făcea pe vremuri, furatul de produse din firmă era în floare. Angajații furau carne pentru că nu primeau de la fabrică și în fiecare zi plecau cu 1 tonă de carne. Și eu furam. Toată lumea fura, căci altfel nu se putea. Industria alimentară și cea ușoară erau Cenușăreasa industriilor, plătite foarte prost.

În anul 2000, IAS-urile s-au privatizat și eu am preluat pachetul de acțiuni, împreună cu colegul meu. Atunci am concesionat 1.800 de hectare, iar după aceea s-a împărțit afacerea în două. Noi am luat 1.000 de hectare, iar 800- Agrofruct Plugari. A fost greu să preiau o fermă cu utilaje vechi, cu care nu mai puteai lucra, să organizezi totul ca afacerea să meargă. Țin minte că prima investiție în utilaje a fost de 100.000 de dolari, într-un tractor și un plug. După aceea am început să dotăm ferma și acum tot ce avem, utilaje agricole, silozuri de depozitare, instrastructură, ferma zootehnică, totul valorează 10 milioane de euro”, susține Ioan Buimac.

Ioan Buimac: „Poți să fii un om bogat din munca în agricultură”

Fermierul a pus bazele unei asociații care nu a avut succes pentru că fermierii erau invidioși pe ceea ce reușise să facă în agricultură.

„S-a dus naibii și asocierea. A durat 3 ani. La noi încă se aplică vorba aceea «să moară capra vecinului». Fermierii din asociație credeau că eu vreau să ies în față, să fiu deasupra lor. Am venit într-o zi la birou nervos, am izbit toate actele și am zis «Gata. S-a dus dracu și asociația». Și am închis-o”, povestește Ioan Buimac.

Acesta spune că acum, uitându-se în urmă, nu s-ar fi văzut făcând altceva.

„Pe cât de neprevăzută e agricultura, pe atât de mari sunt satisfacțiile. Cum poți să dormi liniștit când vezi că o lună nu plouă? Când investești milioane de euro și e secetă, sunt dăunătorii, nu ai nimic în câmp, te apucă toate alea. Se poate trăi foarte bine din agricultură, dar trebuie să muncești foarte mult. Poți să fii un om bogat din munca în agricultură”, spune fermierul Ioan Buimac.

Ioan Buimac: „Dacă copiii nu au vrut să fie ca mine, agricultori, nu am ce să fac, las afacerea asociaților”

Ce ar face Ioan Buimac dacă ar fi Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru o zi?

„Dacă aș fi ministru, aș da, în primul rând, legea comasării terenurilor. Nu se poate face nimic, sistem de irigații, agricultură performantă, fără terenuri compacte. Eu nu pot să investesc 1 milion de euro, deși vreau să extind sistemul de irigații, pentru că terenul este fragmentat”, susține fermierul.

Acesta se gândește să renunțe la afacere în câțiva ani, însă nu va fi preluată de cei doi copii.

„Las afacerea asociaților și mă duc la fiica mea, la Anca, să o ajut la restaurant. Băiatul, Bogdan, e cu proiectarea, nu i-a plăcut agricultura. Și pe el o să îl ajut să facă o afacere în turism, în Prahova. El trage mai mult în partea rudelor mamei lui și vrea să se stabilească acolo. Eu am 67 de ani, am ieșit la pensie. Cred că mă mai ocup vreo 2-3 ani de agricultură. Dacă copiii nu au vrut să fie ca mine, nu am ce să fac, o las asociaților. Oricum am renunțat treptat la afacere, am vândut din acțiunile mele din firmă. Am timp să plec mai des în vacanță (n.r.- râde)”, spune fermierul.

Ioan Buimac: „Sunt patriot, de felul meu. Nu e mare diferență între fermele din afară și cele de la noi”

Deși a fost în străinătate în vacanțe, cu familia, dar și în fermele din afară, pentru a vedea tehnologia utilizată și cum lucrează fermierii din afară, Ioan Buimac spune că nu ar fi putut să se stabilească în străinătate.

„Sunt patriot, de felul meu. Nu m-aș fi stabilit în străinătate pentru că nu e mare diferență între fermele din afară și cele de la noi. Poate faptul că fermierii sunt axați pe creșterea rapidă, de aceea unele legume și fructe nu mai au gust. La noi se mai păstrează asta. De regulă plecăm iarna 10 zile pe an, dar nu mai mult, mai ales la munte, în vacanțe, iar cu colegii mă duceam în schimb de experiență. Am fost și în Italia, Franța, Grecia. Mă duc în orașe cu istorie ca Roma, Paris, Atena. Sunt pasionat de istorie și îmi place sportul. Am jucat fotbal până acum 3 ani. De atunci joc tenis de câmp”, spune Ioan Buimac.