14 moduri de utilizare a salviei

Salvia (Salvia officinalis) este o planta originara din zona mediteraneana. Creste spontan in Italia, Spania, Grecia, Turcia etc., pe terenuri uscate si pietroase, pasuni si povarnisuri, iar la noi in tara se cultiva pe terenuri insorite, mai ales in sudul Dobrogei, Muntenia, Oltenia si Banat, prin gradini si parcuri, ca planta medicinala si ornamentala. In scop medicinal sunt utilizate frunzele si partea aeriana nelignificata.

Recoltarea se face la inceputul infloririi (lunile mai-iulie) prin taierea varfurilor verzi sau prin adunarea manuala a frunzelor la amiaza, in orele insorite, de 2-3 ori pe vara, intre lunile iunie-septembrie. Se usuca natural la umbra, in incaperi aerisite, poduri si soproane, sau artificial la temperaturi sub 35-40°C.

Compozitie chimica
– ulei eteric;
– taninuri (3-8 %), rezine, rasini, fitoncide, substante estrogene;
– principii amare (picrosalvina);
– saponine, saponozide, mucilagii, gume;
– flavonoide, polifenoli, sitosterol, stigmasterol;
– acizi organici (rozmarinic, cafeic, clorogenic, cumaric, ferulic, fumaric, glicolic, gliceric, nicotinic);
– vitamine (B, C, PP) si saruri minerale (potasiu, calciu, potasiu, magneziu, sodiu, fier, zinc, mangan).

Proprietati terapeutice
– stomahice, digestive, carminative, coleretice, antidiareice, antiinflamatoare intestinal, aperitive, tonic-amare;
– antiastmatice, expectorante, antispastice, bronsice, antitermice, diuretice, antisudorifice, antinevralgice;
– usor hipoglicemiante, depurative;
– venotonice;
– sedative, calmante ale sistemului nervos, afrodisiace;
– astringente, antiseptice, antibiotice, bacteriostatice, vulnerare, antiinflamatoare, cicatrizante.

Indicatii terapeutice
– afectiuni hepatobiliare cu normalizarea secretiilor hepatice si a functiilor veziculei biliare, hepatite, icter, dischinezie biliara, colite, dispepsii, aerofagie, balonari abdominale, stimulent al poftei de mancare;
– afectiuni ale caior respiratorii superioare: faringite, laringite, bronsite cronice, astm, gripa, raguseala, tuse, emfizem pulmonar, pneumonie, actiune bactericida asupra bacilului Koch, oprirea transpiratiei nocturne in tuberculoza (in amestec cu lavanda);
– circulatie defectuoasa a sangelui, afectiuni vasculare, hipertensiune, previne infarctul;
– afectiuni reno-genitale: cistite, adenite, vaginita atrofica, tulburari ale ciclului menstrual, menstruatii neregulate (dismenoree), disfunctii ovariene, menopauza, actioneaza in impotenta si frigiditate, favorizeaza conceptia si combate sterilitatea (nu se recomanda la mamele care alapteaza, deoarece micsoreaza cantitatea de lapte);
– combate starile de nervozitate, astenie nervoasa, surmenaj intelectual, dureri de cap, pierderea memoriei, insomnii, depresii psihice, oboseala, tremuraturile membrelor, paralizie;
– diabet zaharat;
– obezitate, celulita;
– reumatism;
– afectiuni ale caiior bucale: inflamatii si hemoragii ale gingiilor si corzilor vocale, abcese dentare, amigdalite;
– ulceratii ale pielii, rani cu puroi, contuzii, varice, ulcer varicos, seboree, matreata.

Moduri de utilizare
UZ INTERN

1. lnfuzie din 1-2 lingurite de herba uscata si maruntita la 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza in vas acoperit, 5-10 minute, se strecoara, se indulceste si se beau 2 ceaiuri caldute pe zi, dupa mesele principale, avand efecte in afectiuni ale maduvei spinarii, afectiuni glandulare, tremuraturi ale membrelor, fortificarea corpului si prevenirea infarctului.

Pentru oprirea transpiratiei nocturne la bolnavii de tuberculoza se bea ceaiul rece, in mai multe reprize pe zi. Se mai foloseste in afectiunile cailor biliare, enterocolite, dispepsii, diaree, calmarea colicilor intestinali, bronsite, diabet zaharat, reumatism, stari de nervozitate, leucoree, vaginita, normalizarea ciclului menstrual, previne infarctul si paralizia si fortifica organismul.

2. Decoct din 1 lingura de frunze uscate si maruntite la 250 ml de apa; se fierbe 10-15 minute, se raceste si se beau 1-2 ceaiuri pe zi in afectiuni hepato-biliare si diabetice.

3. Tinctura din frunze uscate si maruntite puse la macerat timp de 15 zile intr-o cantitate dubla de alcool de 70°; se ia cate o lingurita de 2-3 ori pe zi, turnata in putina apa indulcita in caz de hiperhidroza generalizata si transpiratia palmelor.

4. Vin de salvie din 100 g de frunze puse la macerat in 1 litru de vin rosu fierbinte timp de 7-10 zile, din care se iau cate 2-3 linguri pe zi, dupa mese, pentru curatirea ficatului si a rinichilor si ca tonic in astenie, convalescenta si transpiratii nocturne. Bolnavii de diabet beau 2-3 pahare neindulcite pe zi.

Observatii:

– preparatele din salvie se fac numai in vase din sticla, portelan si plastic;
– nu se recomanda mamelor care alapteaza, deoarece micsoreaza cantitatea de lapte pana la disparitie.

UZ EXTERN

5. Decoct din 1 lingura de frunze uscate si maruntite la 250 ml de apa rece; se fierbe 10 minute, se raceste si se utilizeaza la clatirea gurii in cazul cand dintii se misca si sangereaza sau la gingii retrase. Se pune un tampon de vata cu decoct tinut 30 minute pe gingii, cu repetare de 3-4 ori pe zi.

6. Gargara cu infuzie concentrata din 5 g de frunze uscate la 100 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara si se fac 4-5 gargarisme repetate si spalaturi ale gurii in caz de gingivite sangerande, stomatite, faringite, amigdalite, rinite, ulceratii ale mucoasei bucale, afte, abcese dentare si dureri in gat, avand rol antiseptic, antibacterian, cicatrizant si astringent. Efectul creste in cazul amestecului cu musetel, cerentel si capsule de mac sau putin otet si apa boricata.

7. Tinctura din 20 g de varfuri inflorite puse in 500 ml de alcool de 40°; se macereaza timp de 10-15 zile la temperatura camerei, agitand flaconul de 2-3 ori pe zi. Se fac frectii pe pielea capului, pentru stimularea cresterii parului sau se foloseste contra transpiratiilor nocturne in exces sau la umezirea palmelor.

8. Vin de salvie din 100 g de frunze uscate la 1 litru de vin; se lasa la macerat 10 zile, se strecoara, se amesteca cu 300 g de miere de albine, avand efecte in tratarea ulcerelor cronice de gamba, entorse, degeraturi, plagi, contuzii si rani provocate de proteze dentare.

9. Otet de salvie din frunze puse intr-o sticla cu gat mai larg, care se umple cu otet din vin; se tine la macerat timp de 14 zile intr-un loc insorit si se foloseste in frectii pentru activarea functiilor cutanate si ca dezinfectant.

10. Comprese si tamponari cu infuzie din 5 g de frunze uscate la 100 ml de apa clocotita; se aplica pe fata pentru combaterea seboreei, acneei, la dezumfiarea nasului si intarirea vederii si a auzului. In amestec, in parti egale, cu frunze de sunatoare si nalba, compresele au efecte bune pe tenuri uscate, iritate si congestionate.

11. Comprese cu decoct din 1 lingura de frunze de salvie + 1 lingura de radacini de cerentel la 100 ml de apa; se fierbe 2 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se foloseste Ia vindecarea ranilor cu puroi, contuzii si diferite ulceratii ale pielii pe care le cicatrizeaza.

12. Bai locale si comprese cu infuzie concentrata (5 g de frunze la 100 ml de apa clocotita) contra durerilor reumatice, ulceratii ale gambei, varice, edeme, furuncule, contuzii, luxatii, entorse, degeraturi, taieturi, rahitism, paralizie, transpiratie la picioare rau mirositoare.

13. Frunze proaspete si strivite se folosesc pentru curatirea dintilor, cicatrizarea ulcerelor, a ranilor sangerande si a intepaturilor de insecte.

14. Frunze uscate si maruntite folosite Ia prepararea tigarilor antiastmatice si antitabagice.