12.000 de tone de peşte sălbatic în acvacultură produs de România! Captura e de aproape 6.000 de tone – UPDATE
România produce 12.000 de tone de pește sălbatic în acvacultură în fiecare an, iar captura este de aproape 6.000 de tone, conform datelor colectate de un site de profil.
UPDATE 2: ROMFISH și-a exprimat punctul de vedere în privința articolului din Ziarul Financiar.
„În urma publicării în data de 9.08.2024 în Ziarul Financiar (Companii), la ora 00:07, a articolului cu titlul „România produce aproape 12.000 de tone de peşte sălbatic în acvacultură, iar captura este la jumătate, 6.000 de tone” şi, la ora 19:30, a articolului cu titlul „România are 6.000 de tone peşti sălbatici de captură şi o cantitate dublă produsă în acvacultură. Creşterea lor în ferme s-a dezvoltat rapid în ultimii ani datorită interesului ridicat pentru o dietă sănătoasă, dar şi a limitării pescuitului”, din respect pentru nivelul profesional al publicaţiei dumneavoastră şi, implicit, al abonaţilor, dar şi din mai mult respect pentru meseria membrilor noştri şi a activităţii pe care o practică, dorim să facem unele precizări de substanţă:
1. Sursa utilizată pentru documentarea articolului este plină de inexactităţi şi informaţii false sau insuficient documentate, iar traducerea este realizată fără o minimă informare asupra terminologiei specifice şi asupra activităţii de acvacultură;2. Titlurile celor două articole conţin greşeli elementare, în primul rând pentru că în acvacultură nu se produce peşte sălbatic, în al doilea rând pentru că în acvacultură nu se produce doar peşte, în al treilea rând pentru că cele 6000 de tone din captură nu sunt doar peşti şi în al patrulea rând deoarece peştii de captură sunt toţi sălbatici, exprimarea fiind pleonastică;3. „Acvacultura a crescut rapid în ultimele decenii. De fapt, a depăşit peşti sălbatici de captură din 2013 încoace.” Acvacultura nu poate depăşi „peşti sălbatici”4. Peştii nu pot fi „suprapescuiţi”, doar stocurile de peşte pot fi supraexploatate;5. Dieta mediteraneană nu a avut cum să crească producţia din acvacultură în Asia;6. Cultivarea peştelui, moluştelor, crustaceelor nu a fost rezultatul descoperirii dietei mediteraneene de vreme ce acvacultura are o istorie multimilenară (chinezii, egiptenii, etruscii etc,);7. Folosirea termenului de „seafood” este complet greşită şi în textul original, deoarece desemnează doar speciile acvatice marine, în timp ce şi în acvacultura de apă dulce se cresc crustacee (creveţi de apă dulce, raci etc.), moluşte, şi alte organisme acvatice. Termenul corect, în engleză, este de „aquatic food”;8. Diferenţa, în România, dintre producţia din acvacultură şi cea din pescuit a început să fie mai mare, nu în ultimii zece ani, ci la finele anilor ’90 după vânzarea flotei de pescuit a României. Conform statisticii, in perioada 1986-1988 România înregistra circa 220.000 tone din pescuitul comercial (Dunăre, Deltă, Marea Neagră şi pescuitul oceanic) şi circa 50.000 tone din acvacultură;9. În graficul articolului de la ora 19:30 producţia din pescuit a României, în anul 2021, apare ca fiind de 63.300 tone;10. Neavând acces la textul integral al articolelor publicate de ZF, am accesat textul sursă, şi, bănuiesc, au fost preluate şi în textul din ZF informațiile aproximative de acolo:a. Acvacultura nu este o „inovaţie”. Conform FAO, pe datele căreia se bazează şi sursa citată de dvs., acvacultura este „creșterea organismelor acvatice, inclusiv a peștilor, moluștelor, crustaceelor și plantelor acvatice. Acvacultura implică o anumită formă de intervenție în procesul de creștere pentru a spori producția, cum ar fi popularea regulată, hrănirea, protecția împotriva prădătorilor etc. Acvacultura implică, de asemenea, proprietatea individuală sau corporativă asupra efectivelor cultivate.“ Acvacultura a apărut, în evoluţia societăţii umane, ori de câte ori capacitatea de furnizare sau de colectare din mediul natural era depăşită de nevoile de consum ale comunitaţii. Din acest motiv, ea apare în istoriografia, inclusiv mitologică, chineză ca fiind plasată în mileniu al IV-lea î.Hr., primul manual de cultură a crapului apare în 473 î. Hr. tot în China, apare în istoriografia Mesopotamiei în 2000 î. Hr., apare în dovezile arheologice tebane în mileniu al IV-lea î. Hr., apare în arheologia australiană sub forma celui mai vechi complex de acvacultură din urmă cu 6600 de ani, iar în Europa fiind documentată mai recentă, adică din perioada etruscă (mileniul I î.Hr.).b. Nu poate fi de mirare că producţiile din „capturile globale de pește sălbatic nu au crescut de la începutul anilor 1990”, deoarece există numeroase acorduri internaţionale (ex. UNCLOS 1982) care vizează printre altele sau exclusiv protecţia stocurilor de peşte şi alte organisme acvatice;11. La nivelul Uniunii Europene nu se poate observa faptul că există o pondere mare a acvaculturii, ci dimpotrivă, Uniunea Europeană consumă doar 7.5% din consumul aparent de peşte şi alte organisme acvatice, din producţia proprie de acvacultură, iar ponderea acvaculturii este 25% din producţia internă de peşte şi alte organisme acvatice, importând 80% din ceea ce consumă (acvacultură+pescuit).Faptul că, la nivelul opiniei publice, a formatorilor de opinie şi a factorilor de decizie nu se înţelege că acvacultura este o activitate agricolă, zootehnică şi în unele cazuri îmbină cultura plantelor cu creşterea animalelor şi că, din păcate nu a beneficiat de aceleași forme de sprijin ca restul agriculturii fiind tot timpul asimilată, eronat, pescuitului, este unul dintre motivele pentru care, spre deosebire de restul lumii, în România producţia din acvacultură a scăzut constant în ultimii 25 de ani, iar în Uniunea Europeană nu a crescut deloc în aceeaşi perioadă.
Cu speranţa că veţi revizui articolele spre corecta şi profesionista informare a abonaţilor publicaţiei pe care o coordonaţi, remediind inclusiv pasajele accesibile publicului larg, preluate deja de alte medii de informare, vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate la dialog.”, au transmis reprezentanții ROMFISH.
UPDATE: Cătălin Platon, președintele ROMFISH, atrage atenția prin intermediul unei postări făcute pe facebook, asupra faptului că, articolul postat de Ziarul Financiar conține informații eronate.
„Dacă specialiștii de la ZF susțin că noi, in Acvacultură, producem pește sălbatic, nu mă miră confuzia generală care domnește în mintea multora dintre cei care hotărăsc destinele noastre”, a transmis Cătălin Platon, președintele ROMFISH.
Știre inițială:
Producția globală de pește și fructe de mare a crescut de patru ori în ultimii 50 de ani. Nu numai că populația lumii s-a dublat în această perioadă, o persoană obișnuită mănâncă acum aproape de două ori mai multe fructe de mare decât acum o jumătate de secol.
Oamenii mănâncă mai mult decât pot produce
Faptul că o persoană manancă mai multe fructe de mare decat in urmă cu 50 de ani a crescut presiunea asupra stocurilor de pește din întreaga lume. La nivel global, ponderea stocurilor de pești care sunt supraexploatate – ceea ce înseamnă că le prindem mai repede decât se pot reproduce pentru a susține nivelul populației – s-a mai mult decât dublat din anii 1980, ceea ce înseamnă că nivelurile actuale de captură de pește sălbatic sunt nesustenabile.
Producția mondială de pește de captură (albastru)vs acvacultură(roșu)
O inovație a ajutat la atenuarea unei părți a presiunii asupra capturii de pește sălbatic: acvacultura , practicarea creșterii peștelui și a fructelor de mare. Distincția dintre peștii de crescătorie și capturile sălbatice este similară cu diferența dintre creșterea animalelor, mai degrabă decât vânarea animalelor sălbatice. Cu excepția faptului că pentru animalele de pe uscat, agricultura este veche de multe mii de ani, în timp ce era foarte neobișnuită pentru fructele de mare până acum puțin peste 50 de ani.
În statistici, vedem schimbarea producției de acvacultură și de captură din 1960 încolo. Ceea ce este uimitor este că capturile globale de pește sălbatic nu au crescut de la începutul anilor 1990 și, în schimb, au rămas relativ constante, la aproximativ 90 până la 95 de milioane de tone pe an. Pe de altă parte, piscicultură este în creștere foarte rapidă, din 1960 până în 2015 a crescut de 50 de ori la peste 100 de milioane pe an.
12.000 de tone de peşte sălbatic în acvacultură produs de România
În 2021, România a capturat puțin peste 6.300 de tone de pește sălbatic, dar a produs aproape dublu în acvacultură, atingând 11.700 de tone, conform unei analize realizate de platforma Our World Data și citată de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO).
Imediat după 1989, producția de pește de captură a scăzut drastic.
Analiza Our World Data subliniază că acvacultura a înregistrat o expansiune rapidă în ultimele decenii, depășind producția de pește sălbatic capturat din 2013. Această tendință a redus presiunea asupra stocurilor de pește sălbatic. Pe fondul unei creșteri a consumului de produse din pește și fructe de mare, asociate cu dietele mediteraneene considerate sănătoase, fermele piscicole au devenit tot mai frecvente pentru creșterea speciilor precum creveții, crabi, midii și stridii.
Uniunea Europeană vs România
La nivel de Uniune Europeană se observă faptul că există o pondere mare a acvaculturii, semn că trendul este unul general. Cererea tot mai mare de fructe de mare a pus o presiune tot mai mare asupra populațiilor de pești sălbatici. O inovație a ajutat la atenuarea unei părți a presiunii asupra capturii de pește sălbatic: acvacultura, practicarea creșterii peștelui și a fructelor de mare. Producția de acvacultură a depășit acum captura de pește sălbatic, iar în România putem spune că cifrele sunt aproape duble, 12.000 de tone acvacultură și ”doar” 6.700 tone de pește sălbatic.