Profesorul Cohal, o viata dedicata matematicii – FOTO

• Peste 40 de ani din viata dedicati matematicii si zeci de generatii carora le-a insuflat matematica intr-o maniera speciala, oameni care au ajuns la cel mai inalt nivel in viata • Modest, mereu cu privirea senina si bucuros ca a reusit sa fie mult mai mult decat un simplu profesor care sta la catedra si preda • Faptul ca a reusit sa fie, in primul rand, un om pentru elevii sai si a putut invata foarte multe de la acestia este cel mai mare castig

Peste 40 de ani din viata dedicati matematicii si zeci de generatii carora le-a insuflat matematica intr-o maniera speciala, oameni care au ajuns la cel mai inalt nivel in viata. Modest, mereu cu privirea senina si bucuros ca a reusit sa fie mult mai mult decat un simplu profesor care sta la catedra si preda. Faptul ca a reusit sa fie, in primul rand, un om pentru elevii sai si a putut invata foarte multe de la acestia este cel mai mare castig. In randurile urmatoare sunt prezentate cateva aspecte interesante de la inceputurile vietii si carierei profesorului Traian Cohal, una din figurile de marca ale scolii iesene din ultimii 50 de ani.

Stirile PROTV

Incendiu puternic la mai multe magazine din București. A fost emis mesaj RO-Alert, din cauza degajărilor de fum. FOTO

RomaniaTV

Scandal monstru după ce Aura Șova a câștigat Vocea României 2024. Acuzațiile dure au bombardat internetul: “Să vă fie rușine!”

La inceput nu a fost matematica

Paradoxal, dupa terminarea liceului Ghica Voda din Dorohoi, nu matematica era o optiune pentru Traian Cohal. Dimpotriva, literatura era lucrul spre care ar fi dorit sa se indrepte in facultate. „Originea «nesanatoasa» pentru acele vremuri, respectiv anii `50, a fost o piedica si am ales Facultatea de Matematica din cadrul Universitatii Al. I. Cuza. Paradoxal este ca, in timpul liceului, nu m-am gandit niciodata ca voi face matematica. Parintii mei neavand o situatie «corespunzatoare» pentru inceputul anilor `50, nu am avut nici o sansa sa intru la facultatea pe care eu as fi dorit-o. Atunci, am ales o facultate mult mai «generoasa» si care accepta si tinerii care aveau o situatie mai putin «sanatoasa»”, marturiseste profesorul Cohal. Nici aici nu a fost usor si au fost clipe in care a fost pe punctul de a renunta, dar viitorul sumbru al muncitorului pe santierele patriei l-a intarit si mai mult pentru a continua si nu s-a lasat infrant. „La un anumit moment am constatat ca eram destul de departe in ceea ce priveste pregatirea mea la matematica fata de anumiti colegi ai mei si a fost un gand ca poate ar fi mai intelept daca as renunta. Ma gandeam totusi ca, din moment ce am avut aceasta sansa de a veni in rand cu lumea, s-ar putea ca, parasind facultatea, alta sansa sa nu mai am. Faptul ca urma sa devin un santierist, ca asa era moda atunci… Am strans din dinti si am mers mai departe, tinand cont de dictonul latin care m-a ghidat in viata: Labor omnia vincit improbus (O munca perseverenta invinge orice-n.r.) am zis ca, tinand seama de aceasta cugetare si in conditiile in care voi munci la limita fortelor mele, voi ajunge si eu acolo unde credeam ca ar trebui sa fiu si, poate, ar fi chiar si normal gandindu-ma la antecedente”, spune profesorul.

„Somer de lux” dupa terminarea facultatii

Dupa finalizarea studiilor universitare a urmat o alta perioada grea si aparent lipsita de orizont. In conditiile in care regimul de atunci era unul extrem de „apasator”, visul de a urma o cariera academica a fost frant intr-o maniera brutala. Nu a renuntat si a luptat pentru a continua. „Dupa facultate m-am trezit pe drumuri deoarece a fost o conjunctura aparte. Cel mai greu am digerat faptul ca nu am obtinut un post in invatamantul mediu si am fost o perioada «somer de lux». Debutul meu in cariera a fost la Liceul Ibraileanu in 1959 si atunci a fost punctul primei intalniri cu scoala. In toamna lui `60 am primit un telefon si am fost intrebat daca vreau sa fiu profesor la Liceul Cuza, unde am functionat pana in 1966. Din 1966, infiintandu-se la Liceul Internat Negruzzi clasele speciale de matematica, am fost chemat aici si asa am inceput activitatea pe care am incheiat-o in 1997, cand am iesit la pensie”, declara Traian Cohal.

Si-a dorit mereu sa fie invatator

Marea dorinta a profesorului Traian Cohal a fost aceea de a fi invatator deoarece acesta este ca un al doilea „parinte” pentru copii si este persoana ce le poate oferi cele mai importante elemente de viata unor fiinte aflate in formare. „Sa devin invatator, aceasta a fost marea mea dorinta, mult mai mare decat cea de a fi profesor. Pe invatator il vad ceva mai mult decat ca pe un profesor… Invatatorul este ca un al doilea parinte care vine si se adreseaza copilului si actualii dascali nu ar trebui sa uite acest lucru…”, mai spune profesorul. In viata si-a dorit foarte mult sa fie dincolo de un simplu om la catedra si care ofera doar informatia seaca si neutra. De aceea, s-a apropiat foarte mult de sutele de elevi pe care i-a avut si marturiseste ca a invatat foarte mult de la acestia. „Am invatat foarte mult de la elevii mei si a fost o legatura speciala. Toata viata, marea mea dorinta a fost sa ofer, alaturi de ceea ce vine din mintea mea, si ceea ce vine din inima si sufletul meu. Am reusit sa concretizez in mare parte acest lucru, in cartile si culegerile mele”, conchide Traian Cohal. Una din distinctiile pe care le-a primit de-a lungul timpului si la care tine foarte mult este cea de a se instaura, acum cinci ani, bursa „Traian Cohal”, cea care-i sustine financiar pe cei mai buni copii ce invata in mediul rural. Printre fostii elevi pe care i-a avut profesorul Cohal se disting somitati de astazi din domeniul matematicii. „Vreau sa-i mentionez pe unii dintre cei mai buni elevi ai mei aici pe Horia Neculai Teodorescu, profesor la Universitatea Tehnica si membru corespondent al Academiei Romane, Octavian Pastravanu, membru al Academiei de Stiinte Tehnice, pe Ovidiu Carja, actualul decan al Facultatii de Matematica de la Universitatea Cuza, pe Mircea Barsan sau Constantin Zelinescu. Dintre cei pe care i-am avut in generatiile mai noi ii mentionez pe Dan Tiba, Gheorghe Aniculaiesei sau Gabriel Turinici”, spune cu emotie profesorul Cohal.